Versiunea de imperiu propusă de Vladimir Putin se dovedește a fi inviabilă, apropiindu-se rapid de deznodământ, în timp ce Federația Rusă decontează efectele unei erori strategice majore: invadarea Ucrainei. În culise, noul țar de la Kremlin este forțat să navigheze printre dispute facționale tot mai acute, într-un mediu în care elitele oligarhice și cele din serviciile de securitate își dispută influența, pândind semnele slăbiciunii sale, scriu analiștii Andrei Piontkovski și Anton Eremin, în Kyiv Post.
Un indicator subtil, dar extrem de prețios al acestor tensiuni interne este emisiunea „Marele Joc” de la Primul Canal al televiziunii ruse, un spațiu controlat, dar revelator pentru mișcările din culisele puterii de la Moscova. Moderată de Dmitri Simes, o figură legendară asociată cu interesele de informații sovietice și exersată în mediul analitic conservator-realist din SUA, emisiunea reunește fideli ai regimului precum Dmitri Trenin, Karen Șahnazarov, Mihail Hodarenok sau Evgheni Bujinski. Deși loialitatea lor față de liderul de la Kremlin este dincolo de orice dubiu, acești influențatori nu pot rămâne orbi în fața realității de pe front și din economie, încercând să sugereze – cu maximă prudență – corecții de curs pentru a salva ideea imperială pe care o împărtășesc.
Retorica escaladării și paralizia decizională
Dinamica din ultimele luni trădează o falie între retorica agresivă a propagandei și prudența liderului de la Kremlin. La jumătatea lunii aprilie, după ce Ministerul Apărării de la Moscova a publicat o listă cu potențiale ținte de pe teritoriul unor state membre NATO – fabrici de armament care sprijină Ucraina –, vocile din platoul „Marelui Joc” au cerut deschis trecerea de la amenințări la acțiune. „Limita avertismentelor verbale a fost epuizată”, se striga pe post.
Răspunsul țarului de la Kremlin a fost însă unul de o sobrietate glacială, transmis chiar prin intermediul moderatorului emisiunii:
„A lansa lovituri fără a te gândi la consecințe nu este, ca să spunem cu blândețe, un semn de înțelepciune statală.”
Această reacție indică faptul că Vladimir Putin nu este dispus să își asume riscuri majore care i-ar putea pune în pericol propria supraviețuire sau stabilitatea personală, în ciuda retoricii belicoase pe care o cultivă. Pe de altă parte, liderul rus refuză categoric să pună capăt conflictului, iar această paralizie a voinței politice începe să își pună amprenta asupra comportamentului său public, generând o impresie de profundă neliniște în rândul observatorilor atenți ai Kremlinului.
Detalii, AICI