Câteva sute de militari americani desfăşuraţi în Estonia în timpul iernii trecute au fost retraşi discret, fără niciun semn clar privind momentul în care s-ar putea întoarce. Dezvăluirea a fost făcută de ministrul apărării de la Tallin, Hanno Pevkur, înainte de summitul NATO de la Ankara.
Încă din luna mai, Pevkur asigurase presa locală că „trupele americane se află în Estonia şi vor rămâne acolo”, deşi a recunoscut că „nu se poate exclude nimic”, având în vedere incertitudinea recentă cu privire la politica SUA.
Efectivele americane au scăzut la mai puţin de 100 de militari, potrivit Antena 3. Potrivit lui Pevkur, comandanții de rang înalt ai forţelor americane din Europa l-au informat că un alt detașament ar urma să sosească spre sfârșitul verii, însă această desfășurare ar putea face obiectul unei reevaluări aflate încă în curs.
Situații similare se înregistrează în Polonia și Lituania. Potrivit unor oficiali din domeniul apărării din statele baltice, Polonia şi SUA, retragerile din ţările baltice au fost o consecinţă directă a deciziei neaşteptate a administraţiei Trump de luna trecută de a anula rotaţia planificată de mult timp a aproximativ 5000 de militari în Polonia.
Anularea rotaţiei a avut apoi un efect de domino asupra deplasării unei părţi dintre aceşti militari prin statele baltice, astfel încât aproximativ 1000 de soldaţi au părăsit Lituania în luna iunie fără a fi înlocuiţi, potrivit informaţiilor disponibile.
În pofida faptului că Donald Trump a avut unele dintre cele mai tranșante intervenții de până acum la o reuniune internațională majoră, oficialii NATO, inclusiv secretarul general Mark Rutte, au prezentat summitul drept un succes, invocând o serie de noi acorduri în domeniul apărării, creșterea cheltuielilor europene şi un angajament „de neclintit privind apărarea reciprocă”.
Între timp, ceea ce se întâmplă efectiv pe teren în această vară este că SUA şi-au redus prezenţa militară în unele dintre cele mai vulnerabile zone ale Europei de Est, tocmai în momentul în care cresc temerile că regimul de la Kremlin, tot mai des umilit în mod public de atacurile cu drone şi rachete cu rază lungă ale Ucrainei asupra teritoriului rus – ar putea fi tentat să reacționeze agresiv.
O analiză a titlurilor din presa europeană realizată de Omniforecaster, companie de monitorizare şi analiză predictivă bazată pe inteligenţă artificială, estimează o probabilitate de 18% ca până la sfârşitul anului 2026 să izbucnească o confruntare armată soldată cu victime între Rusia şi state membre NATO. Ea indică un context de securitate suficient de riscant încât guvernele să acorde o atenţie sporită situaţiei, mai ales în contextul în care SUA îşi reduc discret efectivele militare.
Fostul ministru britanic responsabil pentru forţele armate, Al Carns, a afirmat că situaţia strategică actuală este cea mai plină de riscuri de la criza rachetelor din Cuba din 1962.
Cu toate acestea, deocamdată, majoritatea analiştilor şi oficialilor consideră că Rusia este mai degrabă înclinată să îşi continue campania de „război hibrid”, bazată pe perturbări şi sabotaj, decât să recurgă la o acţiune militară directă.
Procesul decizional de la Washington este atât de concentrat în mâinile lui Trump şi ale cercului său restrâns, încât majoritatea oficialilor străini consideră că orice decizii similare viitoare ar putea fi luate practic fără niciun avertisment prealabil.
Unii comentatori ucraineni au sugerat că reducerea prezenţei militare americane în statele baltice ar putea avea drept scop îmbunarea Rusiei. De altfel, unele voci pro-Kremlin şi, ocazional, chiar dictatorul Vladimir Putin au afirmat că retragerea trupelor americane sau, mai larg, a forţelor NATO din Europa de Est ar trebui să facă parte din orice acord de pace privind Ucraina.
Există, însă, şi o altă posibilă explicaţie: SUA ar putea încerca să se asigure că, în cazul în care conflictul din Europa de Est escaladează şi sunt lansate atacuri asupra teritoriului NATO, vor avea mai puţine trupe expuse pericolului.