Jurnaliștii BBC au mers într-o tabără de prizonieri din vestul Ucrainei pentru a vorbi cu soldați născuți în această țară, dar care au luptat pentru Rusia, încercând să afle ce i-a făcut să îmbrace uniforma armatei lui Putin.
În spatele zidurilor înalte și care străjuiesc o tabără de prizonieri din Vestul Ucrainei se află în principal militari recrutați din Rusia, inclusiv din orașe precum Sankt Petersburg și Ekaterinburg. Printre ei sunt însă și ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia, iar poveștile lor arată cât de mult s-a schimbat şi cât de complicată este identitatea unei generații care a crescut sub controlul Moscovei.
Jurnaliștii BBC au discutat cu mai mulți dintre aceştia pentru a afla cum au ajuns să poarte uniforma rusă. Ei le-au oferit prizonierilor posibilitatea de a refuza discuția și au stat de vorbă cu cei care au acceptat în locuri în care nu se aflau gardieni și fără camere de filmat.
„Mă consider rus”
Pentru autoritățile de la Kiev, cazul ucrainenilor capturați în timp ce luptau pentru Rusia este complicat. Aceștia sunt judecați pentru trădare, apoi ajung în lagărele pentru prizonieri de război împreună cu militarii ruși. Oficial, Ucraina îi consideră în continuare cetățenii săi, iar ocupația rusă asupra regiunilor din care provin este privită ca una temporară.
Anton avea 10 ani când forțele loiale Kremlinului au preluat controlul asupra zonei din Donbas în care locuia. Zece ani mai târziu, în 2022, când Vladimir Putin a declanșat invazia pe scară largă în Ucraina, tocmai împlinise 18 ani și a decis să se înroleze în armata rusă.
Anton nu priveşte decizia sa ca o trădare și spune că, din punctul său de vedere, își apără propriul teritoriu.
„Nu regret alegerea mea. Am plecat să-mi apăr pământul”, mărturiseşte el, povestind că și prietenii săi s-au oferit voluntari, însă mulți dintre ei nu s-au mai întors de pe front: „Apoi primești mesajele SMS. Mort, mort, mort”…
Petro Iatsenko, reprezentant al centrului ucrainean de coordonare pentru prizonierii de război, spune că realitatea este una complicată: „Sunt foarte pro-ruși, iar identitatea lor națională este foarte neclară”.
Anton este unul dintre exemplele cele mai clare. Pentru el, legătura cu Ucraina nu reprezintă un argument suficient pentru a se considera ucrainean.
Detalii, AICI