S-au înarmat până-n dinţi și au pornit în Marea Mediterană! Ce flotă a desfășurat Rusia și NATO în contextul războiului din Ucraina
Moscova a trimis 16 nave de război, majoritatea construite în anii ’70-’80, dar posibil modernizate în timp, în Marea Mediterană, cu misiunea de a monitoriza trei portavioane NATO şi grupările de luptă ale acestora.
Pe fondul războiului din Ucraina, în Marea Mediterană situaţia este tot mai încordată. Aici, o flotă de 16 nave militare ruseşti încearcă să dea o replică celor trei portavioane occidentale şi grupărilor navale ale acestora. Prin plasarea în zonă, navele Aliate acoperă sprijinul aerian al ţărilor de pe flancul de Est al NATO.
Navele ruseşti par a fi conduse de o pereche de crucişătoare, Mareşal Ustinov şi Varyag, clasa Slava – Proiect 1164, concepute în anii ’70, dar posibil modernizate între timp, care sunt în primul rând platforme antinavă. Fiecare crucişător este dotat cu câte 16 rachete supersonice P-1000 Vulkan, conform navalnews.com. De asemenea, dispun de o apărare aeriană respectabilă oferită de 64 de rachete cu rază lungă S-300F, dar şi de sisteme cu rază scurtă OSA-M.
Navele din clasa Slava sunt dotate şi cu zece tuburi de lansare a torpilelor, o varietate de armament clasic, dar şi cu radare şi sonare. În compunerea flotei ruse se mai află şi două distrugătoare antisubmarin clasa Project 1155-Udaloy, Viceamiral Kulakov şi Amiral Tributs, şi două fregate de uz general, Amiral Kasatonov (Proiect 22350) şi Amiral Grigorovici (Proiect 11356R). Şi distrugătoarele sunt concepute tot în anii ’70, dar au fost modernizate în 2010, respectiv, 1991. De precizat că fregatele sunt relativ noi şi pot transporta rachetele de croazieră Kalibr care sunt folosite destul de des de Rusia pentru invadarea Ucrainei. În fine, flota rusească dislocată în Marea Mediterană mai include şi două submarine diesel-electrice clasa Kilo (şi ele pot fi purtătoare de rachete Kalibr), nave de luptă împotriva minelor, dar şi unele vase auxiliare.
Arsenalul aliat
Trecând la flota de nave occidentale aflate în Marea Mediterană, trebuie spus că aceasta este formată din trei portavioane, dar şi din grupările navale ale acestora. Este vorba despre portavionul american USS Harry S. Truman, portavionul francez Charles de Gaulle (R91) şi portavionul italian Cavour (C-550). Gruparea navală este formată, între altele, din crucişătorul clasa Ticonderoga, USS San Jacinto (CG 56), cinci distrugătoare (USS Gonzalez – DDG 66, USS Cole – DDG 67, USS Bainbridge – DDG 96, USS Jason Dunham – DDG 109, USS Mitscher – DDG 57), fregata norvegiană Fridjof Nansen (F 310) şi fregata italiană Carabiniere (F 593). Distrugătoarele sunt din clasa Arleigh Burke şi au o putere de foc apreciabilă. Cu mici diferenţe, navele pot lansa inclusiv devastatoarele rachete de croazieră Tomahawk, care au o bătaie de până la 2.500 de kilometri, dar şi vectorii antiaerieni RIM-156 SM-2 şi antisubmarin RUM-139 VL-ASROC.
Navele mai dispun de lansatoare de rachete antinavă Harpoon, de câte 2 tunuri rapide robotizate Phalanx CIWS Block 1B şi de 2 tuburi de lansare a torpilelor, dar şi de un tun naval principal de 127 de milimetri şi de alte sisteme clasice de armament. În plus, navele sunt dotate cu cinci sisteme radar, din care unul de control al focului, şi trei sonare. Mai mult, crucişătorul clasa Ticonderoga, USS San Jacinto, are mai multe sisteme de rachete printre care şi unul Aegis antibalistic similar celui de la Deveselu, iar fregata Fridjof Nansen (F 310) are, între altele, în dotare celebrii vectori antinavă Naval Strike Missile (NSM). În fine, fregata Carabiniere (F 593) utilizează, printre altele, sisteme de armament moderne furnizate de MBDA.
Portavioanele, principala forţă de lovire
Totuşi, portavioanele constituie principala forţă de lovire a grupului de nave al NATO. Concret, USS Harry S. Truman, care este un portavion cu propulsie nucleară, are la bord 90 de aeronave de luptă şi până la zece radare şi numeroase sisteme de război electronic. La rândul lui, Charles de Gaulle (R91), care este tot o platformă cu propulsie nucleară, are la bord până la 40 avioane de luptă Rafale şi câteva elicoptere. În fine, portavionul italian Cavour (C-550) poate lansa 10 avioane F-35B Lightning II, 12 elicoptere AgustaWestland AW101, dar poate opera şi 4 platforme de debarcare – Landing Craft Vehicle Personnel or Landing Craft, Vehicle, Personnel (LCVP).
Oficial, gruparea navală a NATO are în Marea Mediterană o misiune de descurajare şi este gata să intervină în cazul extinderii conflictului de pe teritoriul Ucrainei, în timp ce flota rusească vizează blocarea acesteia.