Dialogul Moldovei și Georgiei cu UE și NATO – în căutare de atenție externă și resurse pentru reziliența de stat
Analiză de Dionis Cenușa
Pe fundalul atenției sporite a Occidentului pentru susținerea Ucrainei s-ar putea părea că Moldova și Georgia își pierd relevanța într-o oarecare măsură. Contrar acestei percepții, UE și NATO întreprind diverse măsuri, deși pe căi distincte și în mod diferențiat, pentru a sprijini autoritățile de la Chișinău și Tbilisi. Evidențele arată că Moldova mizează pe UE și statele membre, iar Georgia este asistată de NATO, cu care dialogul politic din ultimii doi ani s-a deteriorat mai puțin decât cu UE.
Ambele țări însă sunt conștiente de faptul că, în vederea stopării războiului rusesc împotriva Ucrainei și pentru restaurarea postbelică ucraineană, în următorii cel puțin 10 ani, eforturile politice prioritare și resursele financiare disponibile în Occident vor fi orientate, înainte de toate, spre Ucraina. De aceea, aceste țări trebuie să vină cu inițiative proprii pentru a se face vizibile, inclusiv pentru a identifica canale noi de atragere a asistenței externe. Moldova se concentrează pe UE și statele membre, căutând sprijin și din partea SUA pentru proiecte de dezvoltare și având în vedere că donatorii externi la nivel european deja au promis ajutor financiar în valoare de până la 700 milioane euro, din surse vechi și noi. În același timp, Georgia mizează pe NATO și încearcă să repare relațiile cu UE, deteriorate de acuzațiile de lipsă de imparțialitate din partea actorilor europeni, dar și de regresul în desfășurarea reformelor din domeniul justiției din anii 2020-2021.
După deciziile UE de a susține financiar înarmarea Ucrainei (1.5 miliarde euro) pentru a putea riposta împotriva agresiunii rusești, prezența UE în regiunea Parteneriatului Estic capătă alte conotații pentru Rusia. În lumina acestei decizii, portavocea diplomației ruse Maria Zaharova a comparat UE cu “o unitate economică” a NATO, care și-ar fi pierdut vocația economică atribuibilă acesteia în trecut. Ulterior, ambasadorul rus la Bruxelles, Vladimir Cijov a suspectat UE că ar fi în proces de transformare într-un “bloc militar”, cu rol secundar după NATO. Cele cinci pachete de sancțiuni (IPN, Martie 2022), cu cel de-al șaselea aflat în proces de pregătire, au afectat puternic majoritatea domeniilor comerțului bilateral, excepție fiind exporturile rusești de resurse energetice, cerealiere și alte bunuri de natură vitală pentru stabilitatea economică a UE. Deși războiul nu a putut fi oprit, sancțiunile pedepsesc dur în egală măsură statul și populația pentru agresiunea și atrocitățile comise împotriva Ucrainei.
Pe fundalul consolidării UE în calitate de actor geopolitic poziționat vehement împotriva militarismului rusesc, este practic inevitabil că Rusia va trata ca amenințare pentru interesele sale strategice apropierea Moldovei și Georgiei de UE. Atitudinea negativă a părții ruse se poate acutiza când UE le va acorda celor două țări statutul de candidați pentru aderare, lucru ce poate urma doar după ce o decizie similară este adoptată în favoarea Ucrainei. Astfel, deschiderea procesului de lărgire a UE spre Est poate deveni pentru Rusia la fel de incompatibilă cu interesele sale geopolitice ca și extinderea NATO, ale cărui rânduri pot crește, deja în anul 2022, din contul Suediei și Finlandei, unde susținerea publică pentru aderarea la blocul militar a ajuns până la 62-77%.
„Decuplare temporară” a Trio-ului?
Având în vedere caracterul excepțional al dosarului ucrainean provocat de agresiunea militară rusească, Moldova și Georgia sunt nevoite să caute modalități separate pentru a ieși în evidență și a rămâne pe agenda politică a UE și/sau a NATO. Prin urmare, se creează premise ca individualismul și unilateralismul să se intensifice în interiorul “Trio-ului Asociat”. Lansată în mai 2021, platforma “Triou-lui” prevedea coordonarea și respectiv unificarea eforturilor în direcția apropierii de UE și aprofundării integrării europene la nivel sectorial și instituțional.
Citește analiza integrală AICI