Analiză de Mihai Geamănu
În teorie, România nu e așa de dependentă sau conectată economic de Rusia. Relațiile comerciale sunt limitate, numărul companiilor cu capital rusesc de pe piața românească este relativ mic, iar importurile românești de petrol și gaze din Rusia sunt cu mult sub cele ale altor țări UE. De-a lungul timpului însă, oligarhi ruși, în general apropiați de Kremlin, au acaparat segmente importante din unele sectoare ale economiei românești. La aceste pârghii economice se adaugă și cele de natură politică – români care, conștient sau nu, fac jocurile Moscovei. Este o rețetă pe care Rusia a aplicat-o, începând cu anii ’90, în majoritatea statelor ex-comuniste.
Strategia rusească în țările ex-comuniste: rețele de influență și investiții în domenii-cheie ale economiei
După căderea comunismului, Rusia a încercat să-și recalibreze strategia legată de reprezentarea propriilor interese economice și de securitate în foștii sateliți ai imperiului sovietic, inclusiv în România. Au fost două direcții pe care se axa strategia respectivă. Prima era să dezvolte o rețea de influență printre politicienii și factorii de decizie la nivel local; corupția/coruptibilitatea elitelor locale au facilitat atingerea acestui obiectiv. A doua era să investească în zone cheie ale economiilor din statul respectiv. Penetrarea zonei politice și controlul unor sectoare importante din economie îi permitea Rusiei să își extindă propria influență și să propage propriile interese.
Experții de la think-tankul american Center for Strategic & International Studies (CSIS) au elaborat trei rapoarte pe tema aceasta în ultimii ani, ce formează seria „The Kremlin Playbook”. Ei descriu în primul dintre ele cum funcționează rețeta rusească: „Rusia a dezvoltat o rețea opacă de patronaje în regiune, pe care o folosește pentru a influența și direcționa decizia politică. Această plasă seamănă cu un model de tip rețea-flux, pe care noi o descriem ca fiind un “cerc vicios” al influenței rusești. Fluxul poate începe cu penetrarea rusească în politică sau economie, iar de acolo se extinde și evoluează, în unele cazuri ajungând la capturarea statului. Rusia caută să câștige influență (dacă nu chiar controlul) asupra unor instituții de stat critice sau a economiei și își folosește influența pentru a modela politicile naționale și deciziile. Corupția este lubrifiantul pe baza căruia funcționează acest sistem, care se concentrează pe exploatarea resurselor de stat, pentru a avansa rețelele de influență ale Rusiei”.
În episodul al doilea din Kremlin Playbook există un studiu de caz dedicat României și influenței rusești asupra sa. Concluzia studiului e că România nu a fost mai puțin infiltrată de interese rusești, comparativ cu alte țări din regiune. Dar în același timp, experții de la CSIS susțin că România rămâne vulnerabilă la acțiunile rușilor: „România are cele mai slabe legături politice și economice cu Rusia dintre toate țările studiate de caz, dar influența malignă a Rusiei poate încă submina autoritatea statului, prin exploatarea slăbiciunilor instituționale, politice și societale (în special corupția). Privatizările netransparente, de exemplu, au deschis ușa investitorilor ruși, în special în sectorul metalurgic.”
O altă tactică folosită de ruși a fost dezvoltarea de relații comerciale strânse cu diverse companii din sectoare-cheie din Vestul Europei. E vorba, conform Kremlin Playbook 2 de „Așa-numiții facilitatori ai influenței negative a Rusiei, cei care promovează interesele rușilor, le permit să-și atingă scopurile strategice fără să sufere consecințele pentru acțiunile lor”. Iar pe lista de facilitatori este și compania care deține un rol cheie în industria de petrol și gaze din România, OMV din Austria, care a câștigat procesul de privatizare pentru Petrom, perla coroanei din zona de petrol și gaze din România, în anul 2004. Aceste relații cu facilitatorii occidentali complică și mai tare monitorizarea influenței rusești în economiile din UE, mai ales că interacțiunile respective nu sunt extrem de transparente.
Mai e un ultim aspect care trebuie avut în vedere. Teoretic, în România, în 2021 erau active doar 600 de companii cu capital rusesc. Adică doar 0.25% din total, cu o sumă infimă drept capital social subscris, de 37 de milioane de euro. Doar că în practică investitorii ruși folosesc intermediari sau au filiale în țări europene precum Olanda, Cipru sau Elveția, sau diverse firme de tip offshore din paradisuri fiscale. Prin această metodă, numărul companiilor controlate de investitori ruși e artificial micșorat în statistici.
Rușii și industria românească a oțelului: privatizări dubioase, ajutoare de la stat, devalizări
Exemplele de afaceri rusești sunt multiple, dar există trei sectoare pe care rușii s-au axat în mod predilect: metalurgia și prelucrarea oțelului, aluminiul și materia sa primă, alumina și producția de țevi industriale. Am selectat cele trei povești din aceste domenii pentru ca sunt instructive pentru modul în care a operat rețeta rusească pe care am descris-o mai sus.
Citește analiza integrală AICI