Cancel Culture, în variantă rusă! Competiție cu privire la cea mai potrivită pedeapsă pentru personalitățile culturale „incorecte” din Rusia
Dezbaterea cu privire la cea mai potrivită pedeapsă pentru personalitățile culturale „incorecte” din Rusia – adică cei critici la adresa războiului din Ucraina sau a Kremlinului – ia proporții, scrie editorialistul Noviy Prospekt Mihail Șevciuk. După ce inițial au propus să le fie retrasă cetățenia rusă „trădătorilor”, deputații din Duma de Stat sugerează acum că scenele în care apar acești actori ar trebui eliminate.
Analistul scrie că există o perpetuă competiție între patrioți – cine propune cea mai multă cenzură ca o măsură a iubirii pentru patrie.
Nimeni nu l-a întrecut până acum pe președintele Camerei inferioare a Parlamentul rus, Viaceslav Volodin, cel care a propus confiscarea proprietăților „gunoaielor care au plecat din țară”. În prezent, se duce o bătălie pentru locurile doi și trei.
Luna trecută, deputatul Dmitri Gusev a venit cu sugestia ca actorii „trădători” să fie identificați ca atare în genericul filmelor. Propunerea l-a inspirat pe deputatul din Sankt Petersburg, Serghei Soloviov, să vină cu o idee și mai strălucită: scenele în care joacă acești actori să fie eliminate. El a spus totuși că decizia ar trebui luată după consultări publice.
Deputata Elena Drapeko, o fostă actriță, a venit cu propria sa sugestie demnă de luat în seamă: tăieturile nu sunt necesare, dar actorii în cauză nu ar trebui să mai aibă voie să joace în producții finanțate de stat.
Apoi au curs și alte idei: „trădătorii” să nu mai primească deloc fonduri de la stat (președinta Comisiei pentru Cultură din Duma de Stat), listă neagră a actorilor interziși să apară la posturile naționale de televiziune sau în filme sponsorizate de stat (deputata Ekaterina Steniakina).
„Oamenii ar trebui să știe cine sunt trădătorii”, a spus ea, subliniind că „asta nu este cenzură, este pur și simplu o reacție logică la un comportament pe care îl consider revoltător”, a argumentat Steniakina.
Analistul comentează că, potrivit raționamentului alesei citate, dacă Constituția rusă, în litera ei, interzice cenzura – care în cel mai bun caz este un vestigiu al trecutului comunist sau țarist – atunci „reacțiile logice” sunt perfect în limitele constituționale.
„După Steniakina, Serghei Soloviov a explicat de ce nu este corect să se facă comparații cu Uniunea Sovietică. URSS avea o ideologie, dar în acest caz nu vorbim despre ideologie, ci despre trădători. Această diferență crucială este una atât de subtilă încât poate fi înțeleasă doar de cei cu ani de experiență de lucru în Duma, care au învățat cum să găsească o portiță de scăpare în orice lege.
Așa cum spunea odată o persoană inteligentă, Constituția interzice doar ideologia de stat, deci de ce nu ar fi permisă ideologia națională?
Cancel Culture, în variantă rusă
Dar se pare că nu este nevoie să așteptăm «Lista lui Steniakina» (așa cum, fără îndoială, ar dori ea să fie numită) – represaliile sunt deja în curs de desfășurare. La jumătatea lunii ianuarie, actorul Dmitri Nazarov a fost concediat de la Teatrul de Artă din Moscova, împreună cu soția sa Olga Vasilieva, pentru că a criticat public «operațiunea militară specială» din Ucraina. Iar miercuri, Teatrul Sovremennik din Moscova a anunțat că actrița premiată Lia Ahedjakova, care este, de asemenea, un activist proeminent pentru drepturile omului și un critic vocal al războiului, nu va mai juca pe scena sa, punând capăt efectiv carierei actriței la acest teatru, unde lucrează din 1977.
Ceea ce este surprinzător este modul în care establishmentul rus, după ce a petrecut atât de mult timp criticând și batjocorind valorile progresiste ale Occidentului și așa-numita «cancel culture»- căreia i se opune, favorizând în schimb «valorile tradiționale rusești» -, ajung ei înșiși să o aplice. Motivele în Rusia sunt altele, desigur, dar esența ei este aceeași. Ei o doresc și nu se pot lipsi de ea. Asistăm la aceeași dorință de a curăța viața publică de tot ceea ce încalcă anumite credințe canonice.
Cu toate acestea, Rusia nu este străină de anulare. În epoca sovietică, figurile politice căzute în dizgrație erau eliminate din fotografiile oficiale, filmele străine erau tăiate fără milă, iar scenele de sex, homosexualitatea, religia sau ceea ce cenzorii considerau a fi violență excesivă erau cenzurate și eliminate. Cărțile și filmele erau «anulate» peste noapte dacă autorul sau regizorul se dovedea a fi un trădător. Un actor care plecase în Occident putea fi eliminat de pe genericul filmului, în timp ce scene întregi puteau fi tăiate în funcție de schimbările din climatul politic. Stalin a ordonat ca Troțki să fie îndepărtat din filmul «Lenin în octombrie», iar la scurt timp după moartea sa, orice mențiune a lui Stalin a fost eliminată din filmele sovietice”, a scris editorialistul Noviy Prospekt Mihail Șevciuk.