Luptătorii de la Azovstal, a căror revenire din Turcia în Ucraina a înfuriat Kremlinul, vorbesc despre întoarcerea pe front
Comandanții capturați anul trecut de forțele ruse în uzina siderugică Azovstal din Mariupol spun că vor să revină pe câmpul de luptă, după ce s-au întors sâmbătă din Turcia, unde rămăseseră în urma unui schimb de prizonieri, relatează agenția EFE, citată de Agerpres.
„Desigur. Pentru asta ne-am întors în Ucraina. Acesta este obiectivul nostru principal”, a spus Denis Prokopenko, unul dintre comandanţii batalionului Azov, răspunzând unei întrebări despre intenția lor de a merge din nou pe front, a relatat agenția Interfax Ucraina.
”Cred cu tărie că armata este un efort de echipă şi de astăzi vom continua lupta alături de voi. Cu siguranţă, vom avea în continuare un cuvânt de spus în bătălie. Principalul lucru astăzi este că armata ucraineană a luat iniţiativa strategică pe linia frontului. (…) Şi în fiecare zi avansăm, distrugem inamicul, eliberăm teritoriile ocupate temporar şi sunt sigur că vom face tot posibilul şi imposibilul pentru a grăbi acest proces, astfel încât războiul să ajungă la finalul său logic”, a adăugat Prokopenko.
Întoarcerea lor în Ucraina, criticată de Rusia
Alături de Prokopenko, s-au mai întors sâmbătă în Ucraina Sviatoslav Palamar, Serhii Volinski, Oleh Homenko şi Denis Şleha. Ei au revenit în țară împreună cu președintele Volodimir Zelenski care a vizitat Turcia.
Batalionul Azov a apărat uzina Azovstal din Mariupol până la finalul lunii mai a anului trecut, când luptătorii au fost capturați de forțele ruse. În septembrie, comandanții de la Azovstal au fost incluși într-un schimb de prizonieri și au rămas în Turcia, primind garanții de securitate de la președintele Recep Tayyip Erdogan.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a acuzat că „întoarcerea liderilor (batalionului) «Azov» din Turcia în Ucraina nu este altceva decât o încălcare directă a termenilor acordurilor existente”, spunând că „atât partea ucraineană, cât și cea turcă au încălcat condițiile”, pentru că, potrivit înțelegerii, ei trebuiau să rămână în Turcia până la încheierea războiului.