Costurile mai puțin știute ale arsenalelor nucleare. Pledoaria unei victime, într-un mediu geopolitic încordat
În timp ce lumea comemorează Ziua Internațională Împotriva Testelor Nucleare, pe 29 august, un apel la dezarmare globală răsună în toate națiunile. Această zi, declarată oficială de ONU în 2009, marchează închiderea, în 1991, a stației de testare Semipalatinsk din Kazahstan, un sit care a fost martor la 456 de detonări de bombe nucleare efectuate de Uniunea Sovietică între 1949 și 1989.
Moștenirea toxică a testelor nucleare este adânc înrădăcinată în viețile a peste 1,5 milioane de persoane din Kazahstan care au fost expuse la precipitațiile rezultate în urma acestor teste, scrie Karipbek Kuyukov într-un articol de opinie publicat de Al Jazeera.
Viețile au fost alterate ireversibil, iar mediul înconjurător a fost marcat pentru totdeauna. Autorul acestui articol, Karipbek Kuyukov, s-a născut fără brațe din cauza efectelor radiațiilor nucleare și este o mărturie vie a ororilor provocate de testele nucleare.
În ciuda trecerii a zeci de ani de când situl de testare de la Semipalatinsk a fost folosit pentru experimente nucleare, amenințarea armelor nucleare rămâne alarmant de reală. Confruntarea globală dintre marile puteri a ridicat posibilitatea utilizării accidentale a armelor nucleare, iar spectrul distrugerii reciproce asigurate se profilează, amintindu-ne de linia subțire ca hârtia dintre pace și conflictul catastrofal.
Eforturile diplomatice și acordurile promițătoare, cum ar fi Tratatul de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBT), care urmărește interzicerea tuturor exploziilor nucleare, au fost adoptate de o mare majoritate a națiunilor. Cu toate acestea, tratatul așteaptă să fie ratificat de unele state-cheie, ceea ce împiedică punerea sa deplină în aplicare.
De ce a renunțat Kazahstanul la unul dintre cele mai mari arsenale nucleare
Căutarea securității prin intermediul armelor nucleare este o eroare, după cum a demonstrat Kazahstanul, care a renunțat în mod voluntar la al patrulea cel mai mare arsenal nuclear din lume după ce a obținut independența față de Uniunea Sovietică în 1991. Acest act nu a amenințat securitatea și dezvoltarea stabilă a țării, ci mai degrabă a favorizat bunele relații cu vecinii și nu numai.
Experiența Kazahstanului dovedește că adevărata securitate poate fi obținută prin eliminarea completă a armelor nucleare. Pentru a merge mai departe, este nevoie să se pledeze pentru ratificarea universală a CTBT, pentru reducerea substanțială a arsenalelor nucleare de către toate statele dotate cu arme nucleare și pentru un angajament colectiv de a asigura o lume mai sigură pentru generațiile viitoare.
Succesul unor inițiative precum Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), care a dus la adoptarea Tratatului privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), și Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), care a contribuit la reducerea numărului de arme nucleare de la aproximativ 65.000 la mijlocul anilor 1980 la aproximativ 12.500 în prezent, demonstrează puterea unității globale.
Lungul drum către dezarmare nucleară
Cu toate acestea, drumul spre dezarmarea globală este departe de a se fi încheiat. Resursele cheltuite pentru menținerea și modernizarea arsenalelor nucleare ar putea fi redirecționate către eradicarea sărăciei, abordarea schimbărilor climatice și promovarea educației și asistenței medicale.
Detalii, AICI