Era martie 2022. Rubla rusă s-a prăbușit, valoarea la Londra a giganților corporativi Gazprom și Sberbank a scăzut cu 97%. Au început să se formeze cozi la bancomatele din Moscova. Au fost sechestrate iahturile, echipele de fotbal, conacele și chiar cărțile de credit ale oligarhilor.
Rusia s-a prăbușit într-o recesiune majoră
Acesta a fost rezultatul imediat al celei mai extraordinare încercări a Occidentului de a limita financiar Rusia după invazia sa în Ucraina.
În strategiei a fost confiscarea activelor valutare oficiale ale statului rus și, în special, înghețarea fără precedent a rezervelor de 300 de miliarde de dolari (238 de miliarde de lire sterline) ale băncii centrale.
Guvernele occidentale s-au ferit în mod intenționat să folosească expresii precum „război economic”, dar cu siguranță părea că există un teatru financiar de luptă cu Kremlinul. Era mai bună decât alternativa confruntării directe între statele nucleare.
După aproximativ doi ani, există o schimbare destul de mare în acest context economic.
Într-un interviu lung și incoerent din această săptămână, președintele Putin a declarat cu bucurie că Rusia este economia cu cea mai rapidă creștere din Europa.
Săptămâna trecută, Fondul Monetar Internațional (FMI) a subliniat rezistența economiei rusești atunci când și-a îmbunătățit prognoza de creștere pentru acest an de la 1,1% la 2,6%.
Pe baza cifrelor FMI, economia rusă a crescut mai repede decât întregul G7 anul trecut și va face același lucru și în 2024.
Acestea nu sunt doar cifre. Blocajul din Ucraina de anul trecut și așteptarea tot mai mare a unui conflict înghețat pe teren peste anul acesta, a fost susținută de remobilizarea economiei Rusiei în favoarea efortului său militar, în special în construcția de linii defensive în estul și sudul Ucrainei.
Liderii occidentali susțin că acest model este total nesustenabil pe termen mediu. Dar întrebarea este – cât timp poate dura?
Rusia și-a transformat economia într-o economie de război mobilizată. Statul rus cheltuiește o sumă record în epoca post-sovietică.
Cheltuielile militare și de securitate, care reprezintă până la 40% din buget, au revenit la nivelurile din epoca sovietică târzie. Alte domenii în care statul sprijină populația au fost reduse pentru a compensa finanțarea producției de tancuri, de sisteme de rachete și a sistemelor de apărare din Ucraina ocupată.
În plus, în ciuda restricțiilor occidentale asupra petrolului și gazelor rusești, fluxurile de venituri din hidrocarburi au continuat să intre în visteria statului.
Citește mai mult AICI