Noile pacte revizioniste ce amenință alianțele SUA. Potențialul lor de destabilizare a lumii pe termen lung
Atena antică a fost la cârma Ligii de la Delos. Cancelarul german Otto von Bismarck a jucat cu abilitate jocul alianțelor europene în secolul XIX. Coalițiile care au câștigat războaie mondiale au fost aproape globale. Dar nicio alianță pe timp de pace nu a fost atât de vastă, durabilă și eficientă precum cea condusă de Washington de la al Doilea Război Mondial încoace. Alianțele SUA au pacificat ceea ce erau odată câmpuri de măcel, realizând o balanță a puterii care favorizează democrațiile, scrie Hal Brands, profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies și cercetător la American Enterprise Institute, într-o amplă analiză pentru revista „Foreign Affairs”.
Totuși tocmai existența și realizările acestora ar putea face mai greu de înțeles provocările cu care se confruntă azi. De-a lungul Euroasiei, inamicii Washingtonului se unesc. China și Rusia au un parteneriat strategic „nelimitat”. Iranul și Rusia consolidează o relație militară pe care responsabilii americani o consideră o „amenințare profundă” la adresa „întregii lumi”. Prieteniile iliberale între Moscova și Phenian, Beijing și Teheran înfloresc. America s-ar putea întreba facă aceste relații interconectate vor forma cândva o alianță formală între inamicii SUA – o reflectare în oglindă a instituțiile pe care Washingtonul însuși le conduce. Indiferent însă de răspuns, nu asta este întrebarea.
Americanii tind să-și imagineze alianțele pe modelul celor proprii – ca pe un set de relații formale, puternic instituționalizate între țări unite atât prin garanții obligatorii de securitate, cât și prin prietenii autentice și încredere. Totuși istoria ne amintește că alianțele pot sluji multe scopuri și pot lua multe forme.
Unele alianțe nu sunt altceva decât pacte de neagresiune care permit prădătorilor să-și devoreze prada în loc să se devoreze între ei. Unele alianțe sunt parteneriate militar-tehnologice prin care țările construiesc și împărtășesc capacitățile de care au nevoie pentru a distruge status quo-ul. Unele dintre cele mai distructive alianțe din lume s-au caracterizat prin prea puțină coordonare și chiar mai puțină afecțiune; doar înțelegeri grosolane menite să atace ordinea existentă din toate părțile. Alianțele pot fi secrete sau deschise, formale sau informale. Ele pot fi dedicate păstrării păcii sau favorizării agresiunii. O alianță este doar o grupare de state care urmărește obiective comune. Iar relații care păreau mult mai puțin impresionante decât alianțele americane de astăzi au provocat totuși cutremure geopolitice în trecut.
Citește mai mult AICI