Lângă granița cu Rusia, regiunea Harkov, Ucraina: unitatea „Cod 9.2″, din Brigada de asalt 92, se îndreaptă spre o nouă poziție, de unde urmează să efectueze o misiune rară și puternică, să lanseze drone în Rusia și să împrăștie mine pe drumuri cheie din interiorul teritoriului inamic, relatează CNN.
Amurgul oferă ocazia de a instala noul echipament și de a descărca Humvee-urile înainte ca întunericul să facă aceste sarcini complexe imposibile. Ei pot doar să spere că lumina cenușie îi apără de fluxul nesfârșit de drone rusești care zboară deasupra lor, în căutarea unei ținte pe care să o atace.
O antenă Starlink, o antenă pentru drone cu rază de acțiune mai mare, zeci de baterii și două drone uriașe „Vampir” sunt depozitate în tranșee și buncăre, instalate și folosite în 30 de minute. Abia după ce se lasă întunericul, munca lor poate începe.
Și imediat amenințarea este evidentă. Înainte ca operatorii Andrei și Artem să poată părăsi buncărul pentru a începe activitatea, un zgomot îi face să se adăpostească.
„Sssshhh”, șoptește Andrei. „Orlan„. Singura modalitate de a te proteja pentru a nu fi văzut de Orlan – o dronă de recunoaștere care poate avea și camere cu termoviziune – este să te ascunzi. Și să asculți în liniște până trece. „Vor zbura toată noaptea”, spune el.
„O mare responsabilitate”
Orizontul este presărat cu flash-uri – explozii îndepărtate. De cealaltă parte a centrului său se zărește orașul rusesc Belgorod, vizat în mod repetat de atacuri ucrainene. Președintele rus Vladimir Putin a susținut că ofensiva sa de o săptămână în regiunea Harkov din Ucraina are ca obiectiv parțial crearea unei zone tampon de-a lungul frontierei pentru a proteja o populație a cărei siguranță nu a fost niciodată pusă în discuție atunci când a lansat invazia în luna februarie a anului 2022.
Buncărul este transformat rapid într-un centru de operațiuni, echipei fiindu-i greu să se adapteze la câmpul deschis și tăcut al noului lor cămin, după luni de lupte crâncene în jurul orașului Bahmut.
În liniște, Artem spune: „Nu știi dacă vei fi lovit sau nu”. El evidențiază diferența față de apărarea eșuată a Ucrainei de anul trecut din Bahmut, în estul regiunii Donețk – și munca lor din această seară, la aproximativ șase kilometri de graniță. Aici, vegetația abundentă, lipsa unor linii de front fixe și apropierea de Rusia înseamnă că „grupurile de recunoaștere intră și pot ajunge oriunde„. Ei glumesc că s-ar putea trezi cu un soldat rus stând deasupra lor.
Pentru Artem, însă, această luptă este extrem de personală. Părinții săi locuiesc încă într-un sat parțial distrus, aflat la o distanță mică cu mașina. Timp de 18 luni, el i-a păcălit, spunându-le că se afla la un punct de control liniștit, în timp ce în realitate lupta pe front. Acum ei știu că se află în apropiere, iar sentimentul de a lupta pentru casa lui îl neliniștește.
„Anxietate”, spune el despre sentimentul dominant. „Părinții mei sunt chiar aici, așa că dacă, Doamne ferește, eșuăm cumva, dacă se produce o breșă… este o mare responsabilitate.”
Citește mai mult AICI