Grupul Wagner: „armata nimănui” în războiul hibrid al Rusiei
Cu cât mai hibridă devine realitatea, cu atât mai hibride devin uneltele de luptă. Este un nou crez informal al Rusiei de astăzi care, în războiul asimetric în afara teritoriului său, folosește o „armată a nimănui”. Cel mai cunoscut dintre avatarurile acestei armate este Grupul Wagner.
Războiul din Donbass și armata de mercenari a unui (fost) ofițer GRU
Presa internațională a scris destul de mult despre această companie de securitate, însă cu toate acestea se știu relativ puține cu privire la activitățile Grupului Wagner și adevăratele sale scopuri. Incertitudinea legată de situația sa juridică și natura exactă a activităților pe care le desfășoară complică cunoașterea adevărului.
Prima oară a început să se discute despre o Grupul Wagner în 2014 în contextul războiului din Donbass, când experți ucraineni au atras atenția că Rusia caută să își mascheze prezența militară în regiune prin diferite grupuri secrete, fără statut militar oficial și fără vreo legătură oficială cu Moscova.
Compania cunoscută ca Grupul Wagner este coordonată de Dmitri Utkin, un fost ofiţer GRU (Serviciul de informaţii al armatei ruse), născut în 1970 în Ucraina. În 2014 experții militari constatau că mercenari ai Grupului Wagner luptau alături de forțele separatiste locale, susținute de Moscova. Potrivit unor surse, în special ziarul din Sankt-Petersburg „Fontanka”, care a publicat o serie de articole despre acest grup, Dmitri Utkin este un simpatizant al nazismului şi a botezat societatea paramilitară după numele compozitorul german Richard Wagner, ale cărui viziuni se spune că l-au inspirat pe Adolf Hitler.
Fontanka nu a putut să probeze vreo legătură juridică/oficială între Grupul Wagner și Ministerul rus al Apărării. N-a făcut-o nici Reuters, care la rândul său a investigat compania condusă de Utkin. Aceasta nu înseamnă, însă, că activitățile Wagner nu sunt coordonate de Kremlin.
Armate fantomă ale companiilor offshore
Legislația Rusiei interzice înființarea și funcționarea companiilor private de apărare, indiferent dacă acestea intenționează să își desfășoare activitatea pe teritoriul țării sau în afara acesteia; este de asemenea ilegal pentru cetățenii ruși să lucreze ca mercenari. Din 2018, însă, ofițerii ruși în rezervă au dreptul de a semna contracte cu companii străine înregistrate în afara țării. Astfel, legea poate fi ocolită prin înființarea unor companii paramilitare cu capital rusesc în zonele offshore – iar aceasta nu este singura metodă prin care, în practică, astfel de companii au posibilitatea de a opera.
Situația în ceea ce privește Grupul Wagner este chiar și mai ambiguă decât a altor companii de securitate – nu există nici măcar dovezi că Wagner ar exista pe hârtie, după cum a relevat o investigație făcută de Bellingcat, The Insider și Der Spiegel; este doar un nume. Wagner Group e în situația de a fi, simultan, cea mai puțin vizibilă pe hârtie și cea mai cunoscută companie rusească de securitate și pentru că Putin n-a putut rezista tentației de a-și asocia imaginea cu această companie care proiectează puterea militară a Rusiei dincolo de granițele acesteia. Unii lideri ai Grupului Wagner au primit distincții – de fiecare dată fără a se oferi prea multe detalii cu privire la motive – de la Vladimir Putin sau de la Ministrul Apărării. Evident că Moscova nu a răspuns vreodată solicitărilor presei de a comenta legătura Kremlinului cu compania Wagner.
Folosirea unor companii ca Grupul Wagner îi permite Rusiei ca, în primul rând, să își poată masca, dacă dorește, prezența militară în străinătate și, în al doilea rând, să evite prejudiciile de imagine generate de eventuale eșecuri. Moscova poate să își mascheze pierderile reale pe care le suferă în operațiuni din țări ca Ucraina, Sudanul sau Siria, după cum s-a văzut în cazul urmărilor unei bătălii cu forțele americane în regiunea siriană Deir Az-Zor. Potrivit Fontanka, mercenarii semnează un contract și timp de 10 ani sunt obligați să nu spună nimănui care sunt misiunile lor – „maskirovka” perfectă.Chiar și dacă se află bilanțul real, acesta nu îi aparține armatei, ci unei companii private. Succesul obținut de respectiva companie poate fi, în schimb, asumat și de la centru – cu o aluzie sau o ceremonie de decorare. Rezultatul este că Moscova își păstrează imaginea de stat victorios și puternic.
Finanțare hibridă pentru activități hibride
Grupul Wagner nu este doar rezultatul unei nevoi de a acționa în afara țării evitând durerile de cap date de o intervenție militară asumată. Compania reflectă și corupția și clientelismul inerente actualului stat rus. Potrivit investigațiilor RBK și „Fontanka”, finanțarea acestei armate secrete a Rusiei este una hibridă: exercițiile au loc în apropiere de o bază GRU din regiunea Krasnodarsk, hrana și armamentul sunt asigurate de Ministerul Apărării, transportul – de partenerii din străinătate sau de unele companii interesate, iar proveniența resurselor pentru remunerarea mercenarilor nu este cunoscută în totalitate. Deseori, marii oameni de afaceri care vor să beneficieze de susținerea Kremlinului sau își doresc să demonstreze un act de loaialitate față de Putin, preiau pe o anumită perioadă unele angajamente financiare: achită salariile (doar prin numerar), plătesc transportul etc. Așadar, acest grup militar este o consecință a relațiilor social-politice din interiorul Rusiei.
Se crede că societatea Wagner ar fi finanțată și de omul de afaceri Evgheni Prigojin, aşa-numitul „bucătar” al lui Vladimir Putin, care coordonează financiar și fabrica de troli de la Sankt Petersburg. SUA extind periodic sancțiunile față de Prigojin și partenerii săi în legătură cu activitatea fabricii de troli. Sistemul de relații client – patron din Rusia se aseamănă cu relațiile feudale. Evgheni Prigojin finanțează fabrica de troli, finanțează Grupul Wagner și alte proiecte, dar asigură prin firmele sale, din banii publici, alimentația tuturor școlilor, grădinițelor din capitala Rusiei și a armatei!
Mai mulți oameni de afaceri contribuie financiar la activitățile Grupului Wagner sau a altor companii paramilitare, obținând în schimb licitații câștigate pentru achiziții publice mari sau susținere politică. Presa din spațiul CSI presupune că în Donbass și în alte regiuni Grupul Wagner se ocupă de asasinarea ofițerilor sau a liderilor neconvenabili Kremlinului (cazul liderului Republicii Populare Autoproclamate Lugansk – Aleksandr Bednov) sau a inamicilor regimului de la Moscova. Din aceste considerente, expertul britanic Mark Galeotti consideră Grupul Wagner „pseudo-mercenary firm”, subliniind prin această definiție natura hibridă a companiei. Potrivit RBK, în timpul războaielor din Siria și Sudan mercenarii grupului erau motivați să lupte prin promisiunea de a controla în viitor zăcămintele de aur, gaz sau petrol din aceste țări.
Wagner, în turneu prin teatre de război, din Donbass până-n Siria și Africa
Ucraina a fost primul stat în care Grupul Wagner a fost testat în teren, iar presa din această țară a publicat în repetate rânduri informații despre activitățile companiei și mărturii ale celor care s-au confruntat cu luptătorii săi. În 2017, șeful SBU (serviciul ucrainean de informații), Vasil Grițac, a declarat că Grupul Wagner reprezintă o armată secretă a Rusiei, iar Kievul consideră că toți mercenarii companiei sunt militari ai armatei ruse. Grupul a fost implicat în luptele de la Debalțeve și doborârea aeronavei ucrainene IL-76. În 2015, pentru a deveni mai „autentic”, grupul a racolat mai mulți ucraineni, creând subdiviziunea „Carpați”, ai cărei membri trebuia să organizeze diversiuni și să destabilizeze situația din Ucraina. Nu prea sunt cunoscute informații despre activitățile grupului în afara republicilor autoproclamate din Donbass.
În anii care au urmat a avut loc o extindere a activității acestui grup în Siria, Sudan, Libia, Mozambic ș.a. În 2020 presa internațională a scris despre 33 de mercenari reținuți în Belarus. Kremlinul a anunțat că bărbații ruși erau „angajați ai unei firme de securitate private” care se aflau temporar în Belarus înainte de a se îndrepta spre Istanbul „pentru a vizita Catedrala Sfânta Sofia!” Președintele belarus Aleksandr Lukanșenko a dat vina pe Rusia că vrea să destabilizeze statul său în contextul alegerilor. Rusia a învinovățit, la rândul său, Kievul, spunând că Ucraina vrea să certe cele două state-surori. Mercenarii au dat declarații contradictorii în timpul interogatoriilor, „mai puțin de jumătate” afirmând că grupul plănuia să zboare de la Minsk la Istanbul, restul indicând destinații complet diferite.
„Armata nimănui”
De fiecare dată când vine vorba despre Grupul Wagner, Moscova spune că este o companie privată. Avem, așadar, de jure, o „armată a nimănui” care de facto este implicată în operațiuni ruse în mai multe state. În august 2016, jurnaliștii RBK susțineau că grupul se compune din 2500 de persoane. În 2017 SBU anunța că pentru Wagner ar lucra peste 5 mii de mercenari. Începând cu 2014 Grupul Wagner include și un detașament de etnici sârbi, iar datele personale ale 6 cetățeni sârbi care au murit în Donbass au fost publicate de SBU.
Această „armată a nimănui” îi permite Rusiei să fie „inovativă” în războiul hibrid la un alt nivel și într-un alt mod decât a fost atunci când a invadat și anexat Crimeea cu ajutorul celebrilor „omuleți verzi”. Îi permite să aibă o prezență militară mascată în străinătate. În același timp, e angrenată în complicatul mecanism de patronaje, conexiuni, amestec între public și privat care compun sistemul de putere din Rusia: este finanțată de oligarhii care depind de bunăvoința puterii, dar le și apără interesele prin securizarea unor întreprinderi, locații sau zone de extragere a zăcămintelor de peste hotare care le aparțin.
Dacă rolul Grupului Wagner de instrument geopolitic al Rusiei poate fi analizat, atunci celelalte funcții ale sale par a fi foarte încâlcite pentru analiștii din Occident, fiind o continuare a relațiilor dintre Kremlin și vasalii săi interni. Dar, după cum spunea scriitorul Fiodor Tiutcev, „cu mintea nu poți înțelege Rusia”.
Sursa: https://www.veridica.ro/analize