Autor: Dumitru Mînzarari
Confruntarea politică continuă în Republica Moldova, unde Partidul Socialiștilor (PSRM), finanțat de Rusia, se agață disperat de putere, în timp ce încearcă să împiedice desfășurarea unor alegeri parlamentare. Cea mai recentă evoluție din această saga a fost aparenta blocare a pregătirilor pentru scrutin de către premierul în exercițiu, Aureliu Ciocoi.
Ciocoi și-a justificat demersul afirmând că guvernul nu are suficienți bani pentru acest exercițiu (TRM, 7 mai). Afirmațiile lui Ciocoi au fost susținute și de fostul președinte, actual lider al PSRM, Igor Dodon. Acesta a făcut o declarație falsă precum că șeful statului, poziție ocupată acum de rivala sa politică Maia Sandu, nu are dreptul să ceară guvernului să plătească pentru organizarea alegerilor (Stiri. md, 7 mai). Dodon, care controlează majoritatea parlamentară și este capabil să influențeze guvernul interimar, a fost împotriva alegerilor anticipate de când a pierdut funcția prezidențială în fața Maiei Sandu în noiembrie anul trecut (vezi EDM, 20 noiembrie 2020).
Motivul principal pentru aplicarea tacticilor de blocare este că popularitatea actualului președinte Maia Sandu a ajuns la apogeu. Ea se bucură de sprijinul a 41% din populație, comparative cu 19% pe care le are Dodon, poziționat pe locul doi în topul încrederii, potrivit sondajului comandat de Institutul Republican Internațional (Iri.org, Deschide.md, 21 aprilie). Același sondaj constată că nivelul de sprijin pe care îl au cei doi politicieni se extinde și asupra partidelor pe care le reprezintă. Astfel, formațiunea politică pe care Sandu a condus-o până la preluarea funcției, Partidul de Acțiune și Solidaritate (PAS) conduce degajat cu 33% din voturile participanților la sondaj, iar PSRM-ul lui Dodon reușește să atragă doar 19% din voturi. (Deschide.md, 21 aprilie).
(…)
Rolul esențial pe care îl joacă Rusia în actuala criză politică din Moldova și în orchestrarea campaniei împotriva Maia Sandu a fost dezvăluit în cadrul unor investigațiile jurnalistice publicate la sfârșitul anului trecut. În special, au fost dezvăluite activitățile polit-tehnologilor ruși (consultanți) la Chișinău și interacțiunile lor cu politicienii și deputații Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (Rise.md, 20 octombrie 2020; Dossier.center, 19 octombrie 2020). Mai mult, Igor Dodon și membrii PSRM au călătorit cu regularitate la Moscova sub diverse pretexte, la toate etapele escaladării confruntărilor politice cu Maia Sandu (Pravda.com.ua, 27 decembrie 2020; Jurnaltv.md, 10 februarie 2021; Newsmaker.md, 30 martie, 23 aprilie 2021).
(…)
Republica Moldova este un test crucial pentru Kremlin. Este singura țară din zona post-sovietică unde Rusia a reușit să dobândească un control eficient și rezistent asupra a două dintre cele trei ramuri ale puterii – parlamentul și guvernul – prin consilidarea corupției, finanțarea unui partid politic reprezentant și dominarea pieței informaționale pentru a influența populația locală (Ndc.nato.int, noiembrie 2020). Moldova este, astfel, un exemplu cras a noii forme de agresiune interstatală din partea Rusiei, condusă nu prin intermediul armelor, ci prin coruperea elitelor locale și influențarea populației, reflectând proverbul rus că orice porți ale castelului se vor deschide pentru măgarii încărcați cu aur. Rusia a încercat să aplice același model în Ucraina, prin promovarea lui Viktor Medvedchuk și a partidului său politic de opoziție „For Life”. Acțiunile autorităților ucrainene împotriva lui Medvedchuk, împotriva afacerilor și a rețelelor lui de presă (Svoboda.org, 16 februarie; vezi EDM, 24 februarie) au contribuit, fără îndoială, la recentele desfășurări militare rusești lângă granițele Ucrainei (SWP-Berlin, aprilie 2021).
Astfel de operațiuni de influență străină rusă, care reflectă măsurile active ale Uniunii Sovietice sau lupta politică din timpul Războiului Rece, merită o atenție sporită din partea analiștilor și a factorilor de decizie occidentali, deoarece reprezintă, probabil, modelul viitor și dominant al agresiunii interstatale din partea Rusiei. Ca și în cazul altor instrumente, testate mai devreme în spațiul post-sovietic și apoi aplicate împotriva țărilor occidentale, inclusiv campanii directe de interferență electorală și campanii de dezinformare, Occidentul poate ajunge din nou să fie forțat să reacționeze, deoarece a ratat mai devreme ocazia de a fi proactiv.
Spre deosebire de acele încercări directe din trecut, care au făcut atribuirea mai simplă, Rusia a început să recruteze mult mai mult și să se bazeze pe proxy-uri locale pentru a-și îndeplini scopurile politice. O astfel de strategie îi permite Kremlinului să imită procesele politice interne, făcând astfel mult mai dificlă identificarea implicării sale destabilizatoare. Într-adevăr, unele dovezi sugerează că Rusia ar putea folosi într-o oarecare măsură acest model și în țările occidentale, ceea ce face cu atât mai importantă înțelegerea cazului moldovenesc – și cum să contracareze influența rusă în astfel de condiții.
Citește articolul integral aici: https://jamestown.org