Președintele american Donald Trump se bucură de putere — de consolidarea ei constantă pe plan intern și de folosirea agresivă în politica externă. În primele zece luni de mandat, Trump a utilizat forța Americii pentru a revizui alianțe cheie și a soluționa dispute de lungă durată.
Totuși, această abordare, pe care analiștii o numesc „doctrina Trump”, a fost până acum îndreptată în principal împotriva unor actori mai slabi pe scena mondială. Acum, liderul de la Casa Albă intră într-o etapă în care se confruntă cu rivali mai puternici — Rusia și China — și este nevoit să-și tempereze unele dintre cele mai controversate trăsături, scrie analistul Hal Brands în Bloomberg.
Trump și-a criticat frecvent predecesorii pentru „risipirea” puterii americane în intervenții militare costisitoare și pentru lipsa de fermitate în apărarea intereselor economice și geopolitice ale SUA. Politica sa externă se caracterizează printr-un stil dur, aplicat atât adversarilor, cât și aliaților.
Pe plan economic, președintele american a impus tarife punitive pentru a renegocia relații comerciale sau pentru a-și impune voința în disputele bilaterale. Strategia a forțat parteneri-cheie — de la Uniunea Europeană la Coreea de Sud — să accepte acorduri dezechilibrate, din care Washingtonul a avut mai mult de câștigat.
În geopolitică, Trump a fost la fel de activ. În Orientul Mijlociu, a ordonat atacuri aeriene asupra Iranului și a exercitat presiuni diplomatice pentru o încetare a focului în Gaza. În Europa și Asia, a folosit amenințări implicite cu retragerea SUA din alianțe pentru a determina aliații să-și majoreze bugetele de apărare. În emisfera vestică, a reafirmat dominația americană prin presiune diplomatică, sancțiuni economice și desfășurări militare.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat luna trecută că Statele Unite „nu vor mai permite să fie exploatate” și că Washingtonul își va apăra ferm interesele.
Totuși, realitatea arată că Trump a fost cel mai dur cu state mai slabe — țări izolate precum Iranul și Venezuela sau aliați dependenți strategic de SUA. Adevărata provocare va fi modul în care va reuși să impună influența americană în fața unor puteri majore, mai puțin impresionate de retorica sa.
Detalii, AICI
