Valerii Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei la Londra, nu a venit cu teorii conspirative, ci cu o constatare rece: Kremlinul transformă diplomația într-o capcană. Într-un text pentru The New York Post, el acuză Moscova că foloseşte „tactica epuizării” — negocieri nu ca spaţiu de dialog, ci ca extensie a războiului.
„Negociatorii ruşi, la fel ca generalii lor, urmăresc să te extenueze şi să te încurce. Noi luptăm pentru supravieţuire de 11 ani. Şi totuşi, unii la Vest ne cer să negociem cu oameni veniţi să ne ucidă”, scrie Zalujnîi, fără menajamente.
Două nuanţe ignorate la Vest
Diplomatul a punctat două observaţii pe care, spune el, Occidentul le trece cu vederea: miza nu e doar Ucraina — e securitatea Europei; iar orice „pace” care recompensează agresiunea devine invitaţie la noi războaie. Tradus pe scurt: concesiile premature în faţa Moscovei nu sunt soluţii, ci catalizatori de noi conflicte.
Zalujnîi avertizează că Rusia se aşază la masa negocierilor doar când este presată — şi tocmai de aceea chemările grăbite la un acord larg şi rapid sunt „periculos de premature”. „Pace adevărată înseamnă că nu semnezi pe hârtie cât rachetele ruseşti încă ucid civili”, subliniază el.
Lecţii vechi, tactici noi
Ambasadorul nu se sfieşte să revină la istorie: evocă figura lui Andrei Gromîko, fostul ministru sovietic de Externe, omul care, spune Zalujnîi, a pus bazele strategiei de tergiversare şi uzură a adversarului. Urmarea? Aceeaşi practică continuată astăzi de Serghei Lavrov: monologuri lungi, citate alese la comandă, fum şi oglinzi menite să distragă atenţia şi să amâne responsabilitatea.
Mai direct: ministerul rus de externe funcţionează ca o prelungire a Ministerului Apărării — câştigă timp pentru reechipare, cultivă dezbinare în rândurile aliaţilor şi foloseşte instituţii internaţionale drept paravan pentru agresiune. Diplomaţia, în această cheie, nu rezolvă conflicte — le instrumentează.
Detalii, AICI