Niciodată în istoria recentă a Statelor Unite nu a existat o ruptură atât de pronunțată între poziția unui președinte și opinia publică pe un subiect major de politică externă. Americanii nu vor implicare militară în alte conflicte, iar Trump spune același lucru. Numai că diferențele apar acolo unde contează cel mai mult: în modul în care fiecare vede finalul războiului din Ucraina și consecințele lui pe termen lung, scrie The Hill.
Pentru Trump, războiul pare doar încă o criză în care poate juca rolul negociatorului providențial. O oprire „umanitară” a ostilităților, indiferent de costurile pentru ucraineni, i-ar cimenta ambițiile: să intre în istorie ca laureat al Nobelului pentru Pace, alături de Theodore Roosevelt sau Henry Kissinger.
Pentru publicul american, însă, lucrurile sunt mai simple. Ei îl cunosc pe Vladimir Putin suficient de bine încât să înțeleagă că este unul dintre cei mai periculoși lideri ai lumii moderne, un produs al KGB-ului care a transformat nostalgia pentru URSS într-o platformă de agresiune militară — din Cecenia până în Ucraina.
Această disonanță nu îl impresionează pe Trump. L-a descris de nenumărate ori pe Putin drept „puternic” și „genial”, iar în Alaska l-a tratat cu deferența rezervată unui lider cuceritor. Contrastul cu modul în care l-a primit pe Volodimir Zelenski la Casa Albă în februarie este greu de ignorat.
Și negocierile oficiale merg în aceeași direcție. Trimisul special al lui Trump, omul de afaceri Steve Witkoff, execută linia liderului american fără devieri.
Planul propus Ucrainei este, în esență, un cadou pentru Kremlin: cedarea Crimeei, a marii părți din estul Ucrainei, plus renunțarea la teritoriile din Donbas pe care Rusia nu a reușit să le ocupe. La pachet, Kievul ar trebui să-și reducă armata și să renunțe definitiv la aspirația de a intra în NATO.
Citește mai mult AICI