În urmă cu 34 de ani, Ucraina a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria sa modernă: a renunțat voluntar la armele nucleare, deși deținea al treilea cel mai mare arsenal din lume, după Statele Unite și Rusia. La începutul anilor ’90, acest gest a fost văzut ca o dovadă de încredere în ordinea internațională și un pas spre pace. Astăzi, după ani de agresiune rusă, mulți se întreabă dacă prețul plătit nu a fost prea mare.
Cum a devenit Ucraina un stat fără arme nucleare
La 24 octombrie 1990, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene a adoptat o hotărâre privind statutul de stat „fără arme nucleare”. Documentul proclama angajamentul Ucrainei de a nu produce, nu achiziționa și nu desfășura arme nucleare pe teritoriul său.
După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a preluat controlul asupra unui vast arsenal nuclear, inclusiv peste 1.700 de focoase strategice și sute de rachete balistice intercontinentale. În 1994, la semnarea Memorandumului de la Budapesta, Kievul a fost de acord să transfere aceste arme Rusiei pentru dezmembrare, în schimbul garanțiilor de securitate din partea Statelor Unite, Marii Britanii și Federației Ruse.
Aceste garanții promiteau respectarea suveranității și a frontierelor Ucrainei. Invazia Rusiei din 2014, urmată de agresiunea pe scară largă din 2022, a pus însă sub semnul întrebării valoarea acestor promisiuni.
Ar putea Ucraina recrea astăzi o armă nucleară?
Potrivit politologului Ruslan Kliucinik, în contextul războiului prelungit și al incertitudinii privind securitatea europeană, ideea refacerii potențialului nuclear revine periodic în discursul public.
„Tehnic, Ucraina are capacitatea de a reînvia un program nuclear. Dispune de specialiști calificați și de o bază științifică moștenită din perioada sovietică”, explică Kliucinik. Centrele de cercetare din Harkov, Kiev și Dnipro continuă să activeze în domenii conexe – energie nucleară, inginerie aerospațială și tehnologii de propulsie.
De exemplu, Institutul Fizico-Tehnic din Harkov are experiență în operarea reactoarelor experimentale, iar uzina „Pivdenmaș” ar putea adapta tehnologii de lansare pentru rachete purtătoare. Kliucinik subliniază însă că aceste capacități nu se pot transforma rapid într-un arsenal nuclear fără investiții masive și decizii politice riscante.
Detalii, AICI