Amenințarea reală a războiului de agresiune, de lungă durată, pe scară largă în Europa
Războiul din Ucraina în aceste prime 18 luni a demonstrat că cantitatea contează! Și nu este vorba doar de psihologia războiului pe scară largă, a numerelor mari care ar putea amenința să înfricoșeze în războiul informațional publicul din țările democratice.
Ci este vorba de numărul însuși al capabilităților, munițiilor și personalului necesar într-un război pe scară largă, de lungă durată. Acest lucru se reduce la capacitatea de producție și la schimbările de la o industrie de apărare la o industrie de război – producția pe scară largă de capabilități și muniții.
Cum să purtăm un război lung de mare amploare în Europa
Este dificil de abordat această perspectivă într-o economie de piață foarte pragmatică, orientată spre costuri și beneficii, care nu necesită cantități uriașe de echipament militar depozitat sau rezerve și care limitează producția industrială militară la nevoile activităților militare curente – exerciții, operațiuni mici la o distanță strategică cu un consum de nivel scăzut și nevoi de export. Trecerea la o producție de război pe scară largă, în special pentru a sprijini Ucraina în apărarea propriului teritoriu, are nevoie de un nivel ridicat de leadership și capacitate de convingere din partea clasei politice și de o înțelegere clară a faptului că acest lucru previne un război pe scară largă în Europa și într-un stat NATO, care va implica direct toate statele membre ale Alianței în efortul de război.
Nu mai puțin importante sunt resursele umane. Utopia unei păci veșnice după Războiul Rece a făcut ca armatele mici formate din profesioniști să devină regula în lumea democratică și a exclus serviciul militar obligatoriu și general. Rezultatul după aproximativ 30 de ani a fost că rezervele s-au redus dramatic, recrutarea voluntară a dus la câștiguri militare marginale, iar armatele profesioniste sunt legate de atractivitatea activității militare în societatea modernă în sens larg. Iar acest lucru deschide ușa unei mari dezbateri privind patriotismul, caracteristicile angajamentului de a apăra o țară și acele trăsături care nu au fost luate în considerare de sistemele educaționale și care conduc la niveluri marginale de reziliență a societăților în acest domeniu special, apărarea militară.
Un alt punct important de pe ordinea de zi este rolul tehnologiei. Costurile unor astfel de arme sunt important de ridicate. Experiențele din Ucraina au arătat că diferența tehnologică este un game-changer și poate aduce o valoare adăugată, dar numai pentru o perioadă limitată de timp. În primul rând, capabilitățile de înaltă tehnologie necesită capacități de întreținere foarte specializate și o producție de muniție foarte costisitoare, care este deja limitată în țările producătoare respective. În plus, fiabilitatea acestor capacități este discutabilă. Dimpotrivă, cele mai utile capacități sunt cele cu costuri reduse, cu fiabilitate ridicată, ușor de întreținut și de utilizat și ușor de reparat, cu piese de uz foarte larg.
Reziliența societală. Lecții din Ucraina. Lucrurile intangibile ale războiului
Reziliența societală este o altă piesă foarte importantă din puzzle-ul unui război pe scară largă ca amenințare. Aceasta se bazează pe un număr mare de rezerve, bine antrenate și gata să intre în luptă, dacă este nevoie. Ea este legată de acceptabilitatea cheltuielilor de război în rândul publicului larg. Este legată de capacitatea de a dezvolta rapid o industrie de război și de a convinge publicul să accepte capabilități care să fie livrate unei țări terțe. Este legată de capacitatea de a susține un efort de război și de a absorbi costurile unui război de lungă durată, transformând întreaga societate într-o astfel de perspectivă, așa cum a demonstrat cazul ucrainean.
Adaptabilitatea la noile arme, învățarea rapidă a modului de utilizare a acestora, adaptabilitatea, dezvoltarea de mijloace, tactici și modalități creative, cum a fost cazul utilizării Patriot pentru doborârea rachetelor hipersonice – chiar dacă acest lucru nu se afla în scopul inițial al utilizării unor astfel de arme de apărare aeriană – fac, de asemenea, parte din reziliență. La fel cum este și absorbirea consecințelor întreruperii serviciilor și utilităților critice, cum ar fi energia electrică și încălzirea în Ucraina, odată ce infrastructura critică de acest tip cade sub atacurile rachetelor rusești. Iar construirea punctelor de siguranță în interiorul orașelor, unde toată lumea poate veni, să se încălzească, să-și încarce telefoanele, să bea un pahar de apă și să mănânce o bucată de pâine sau de carne este, de asemenea, un rezultat al acestei reziliențe și adaptabilități. Toate acestea fac parte din reziliența unei societăți.
Și nu putem discuta despre lecțiile învățate în războiul rusesc de agresiune împotriva Ucrainei și despre nivelul de rezistență dacă nu abordăm elementele intangibile ale războiului, acele elemente care au făcut diferența între armata rusă – autoproclamată a fi a doua armată din lume – și armata ucraineană, mai mică ca număr, dar mult mai hotărâtă și capabilă să lupte pentru un scop, adevăratul război de independență ucrainean. Aceste elemente intangibile se referă la reputația, credibilitatea, chiar și brandul asociat propriei țări sau unei țări sau entități adversare/vizate. Elementele intangibile, cum ar fi cultura și percepția, modelează în mod eficient interpretarea și evaluarea tărâmului fizic de către tărâmul cognitiv. Intangibile sunt, de asemenea, reputația, credibilitatea și legitimitatea, iar în lista de intangibilele cruciale se mai află leadershipul, moralul, coeziunea, unitatea, nivelul de pregătire și experiență, conștientizarea situației și sprijinul venit de la opinia publică. Și multe, multe altele, cum ar fi voința de a lupta sau hotărârea de a-și apăra țara.
Granița întărită și militarizată între Occident și Rusia
Ne îndreptăm spre o graniță întărită de tipul celei din timpul Războiului Rece între Rusia și Occident. Zonele gri se dovedesc a fi invitații de agresiune pentru Rusia, care a crezut că spațiul post-sovietic este dominionul său, sfera sa de interese și dominație exclusivă, apoi a crezut că Ucraina și Belarus sunt un nou Fulda gap de secol 21(referire la zona de no man’s land din jurul râului Fulda unde armatele aliate occidentale și sovietică au ocupat spațiul gol după capitularea Germaniei Naziste și căderea Berlinului trasând frontiera între viitoarele două Germanii Federală – democrată și Democratică-socialistă) pe care s-a grăbit să o ocupe.
Pentru a construi granița întărită, puternic militarizată și înarmată dintre Rusia și Occident, Putin s-a gândit că noua locație ar trebui să fie cât mai departe posibil de granițele occidentale ale Rusiei. Este doar o abordare rusească foarte tradițională a geopoliticii spațiului pe care Rusia țaristă a folosit-o de la Ecaterina cea Mare și incendierea Moscovei de către tătari. Spațiile mari ca zone tamponau fost soluția la acea vreme, iar Rusia lui Putin încearcă să imite acest lucru acum. Doar că aceeași problemă se ridică acum în statele baltice sau în Kaliningrad, unde un astfel de tampon nu poate fi găsit fizic. Nu mai există adâncimea necesară dincolo de frontierele Rusiei.
Acest lucru conduce la perspectivele unui acord de pace și la o soluționare a securității europene la granița estică a Europei cu Rusia, care trebuie să se bazeze pe ordinea bazată pe reguli și pe integritatea teritorială și suveranitatea statelor. Iar acest lucru necesită o abordare complet nouă a securității pentru Rusia. Garanțiile de pace și stabilitate vor fi obținute într-o perioadă lungă de timp. După perioada de îndiguire și militarizare, apoi o perioadă de consolidare a încrederii și de control al armelor de toate tipurile, urmată de unele inițiative de demilitarizare. Dar acest lucru va lua timp, o perioadă importantă în care lansarea Rusiei într-un război pe scară largă cu Occidentul se poate întâmpla în fiecare zi.
Așadar, trebuie să ne pregătim pentru perspectiva unui război de lungă durată, pe scară largă și de mare intensitate cu Rusia, chiar dacă este vorba doar de crearea unei descurajări solide și credibile care ar duce, de fapt, la evitarea unui război direct. Iar perspectiva unei păci de lungă durată cu Rusia va necesita, cu siguranță, o schimbare completă a conducerii și a sistemului de putere din Rusia în favoarea democrației, a drepturilor omului și a unui respect ridicat pentru viața umană, care ar reprezenta singura modalitate de a asigura o descurajare credibilă în Europa de Est.