Spune-mi ce influencer urmărești, ca să-ți spun cine ești – această zicală descrie perfect relația dintre noi și influencerii preferați. Personajele din online ne permit să le fim alături în cele mai intime dintre momente, iar noi le dăm la schimb încrederea noastră, având senzația că ne-au câștigat-o. Formând o prietenie unilaterală, îngăduim influencerilor să ne promoveze produse, înțelegând că așa funcționează „meseria” lor, și crezând cu tărie că știm să identificăm dacă ceva este „reclamă” sau nu.
Pe măsură ce am început să pronunțăm cu mai multă seriozitate, și mai puțină ironie, cuvântul influencer, tehnicile noilor vedete au devenit mai subtile, transformând ceea ce era o proto-profesie, în artă. Așa am ajuns să vorbim de influenceri de diferite forme și dimensiuni, de departe cei mai încântători fiind micro-influencerii – utilizatori cu comunități mici, dar foarte dedicate.
În zilele noastre, există influenceri care să acopere o gamă largă de conținut: preoți, doctori, avocați, sau pur și simplu, fără a fi încă incluși în nomenclatorul de meserii, tiktokeri. Influencerul contemporan abordează tot mai des teme sociale și politice, promovând „valori”. O idee are un ecou mai mare decât un produs asupra publicului, fiind totodată mai greu de sesizat ca reclamă sau „promovare plătită”.
Disponibilitatea influencerilor de a lansa promovări la comandă, fără a le marca și fără a face diferență între un produs și o idee, devine periculoasă atunci când ideologiile și politica intră în scenă. Un raport oficial al Ministerului Afacerilor Interne a arătat că în cazul prezidențialelor din 2024, campania „Echilibru și Verticalitate” a fost construită prin declanșarea unei ample rețele de influenceri, similar metodei utilizate în Ucraina de ruși înainte de invazia din 2022, campania „frate lângă frate”. Dragostea dintre politică și influenceri este o tragedie, din care cunoaștem momentan doar două acte. Autoritățile ucrainene au atribuit Rusiei, fără echivoc, campania „frate lângă frate”.
Actul I: Operațiunea „Stoianoglo”
La finalul lunii octombrie a anului trecut, presa, dar în special G4Media, a sesizat cum utilizatori influenți ai Tiktok-ului autohton au recitat, lipsiți de inspirație, același text de susținere a candidatului pro-rus din Republica Moldova. Culiță și Iancu Sterp, Denisa Coțolan și Bogdan Mocanu se numără printre cei care au pretins că au dat din întâmplare peste declarații ale candidatului și că au fost atât de impresionați de prestația lui Alexandr Stoianoglo, încât au avut inițiativa de a-l promova în lupta pentru președinția Republicii Moldova.
Cel care a contribuit semnificativ la dezvăluirea campaniei a fost artistul Jador, care a recunoscut că i s-a oferit o sumă mare de bani pentru a promova „un președinte din Republica Moldova”. La acel moment, mai mulți influenceri au ieșit și au recunoscut că acest mod de operare este răspândit, menționând că au refuzat mai multe oferte de promovare a oamenilor politici autohtoni. Vom vedea în actul următor, că mulți dintre aceștia au acceptat promovarea candidatului Călin Georgescu.
Stoianoglo, un vorbitor de rusă care nu se exprimă coerent în limba română, a respins referendumul pro-UE, a fost susținut de partidul pro-rus PSMR și are o reputație de ocrotitor al corupților din Republica Moldova (legăturile ruse ale lui Stoianoglo și modul în care banii rusești au ajuns în Republica Moldova au fost ilustrate într-o investigație a publicației „Ziarul de Gardă”).
De asemenea, unul dintre susținătorii „militarizati” ai lui Stoianoglo este oligarhul fugar Ilan Sor, omul serviciilor secrete ruse, refugiat la Moscova. Rețeaua și modul de operare al lui Ilan Sor a fost pe larg descrise în raportul SIS Rm prezentat în Parlamentul moldovean, raport ce devoaleaza ingerintele ruse în alegeri.
După ce au fost confruntați public pentru faptele lor, influencerii au susținut că au făcut totul, la rugămintea unui prieten. Potrivit G4Media.ro, Sandu Ustețchii este prietenul moldovean care le-ar fi solicitat susținerea lui Stoianoglo.
Ca o simpla coincidenta, Sandu Ustețchii este de loc din Orhei, fieful agentului rus Ilan Sor, acesta din urma fiind chiar primar in trecutul nu foarte indepartat.
Și cu toate că în videoclipurile in care influencerii iși justificau acțiunile, au susținut că au fost trădați de acesta, la scurt timp după explodarea subiectului, Sandu Ustețchii a fost văzut în compania familiei Sterp, se pare că în viața reală supărarea nu a fost totuși atât de mare…Surse care au dorit sa-si păstreze anonimatul, au precizat ca suma oferita pe cap de influencer de către locuitorul orașului lui Ilan Sor varia de la 2000 la 10.000 de euro, evident în cripto monede (sunteți deja familiarizați cu reteta).
Destul de mulți bani pentru un tinerel de peste Prut unde salariul mediu este de aproximativ 800 Euro. Dar conform informațiilor publicate pe pagina personala de Facebook, Sandu Ustețchii „lucrează la TikTok”… deci orice este posibil.
Astfel se încheie Actul I, fără a-și împlini rolul profetic de a pregăti publicul din România pentru actul al II-lea.
Actul II: Operațiunea „Echilibru și Seriozitate Verticalitate”
La nici o lună, familia Sterp a lovit din nou, deși opinia publică o taxase aspru în legătură cu propaganda plătită. În urma primului tur al alegerilor prezidențiale, Iancu Sterp a declarat că îl susține pe Călin Georgescu la prezidențiale și că și-ar fi dorit să scoată o piesă pentru a-l susține.
Similar cu modelul Stoianoglo, Iancu a declarat că în ultimele două săptămâni înainte de alegeri a fost convins de candidat și că îl admiră, printre altele, pentru că „pare un om credincios”. Familia Sterp a semnalat aceleași calități și în cazul candidatului pro-rus Stoianoglo, descriindu-l ca „un conducător așa cum va doriți, în primul rând cu frică de Dumnezeu”.
Similitudini între cele două campanii sunt multe. Cea de promovare a lui Stoianoglo s-a transparentizat deoarece a fost executată destul de superficial de cei implicați, care au ales recitarea unor cuvinte identice, fără a integra conținutul în discursul lor tipic.
Similar cu situația din Republica Moldova și Ucraina, în România au fost plătiți micro-influenceri pentru a crea conținut în baza unor instrucțiuni clare. Numărul de utilizatori implicați în promovarea candidatului Călin Georgescu a ajuns la 130, fiind astfel vorba de o promovare în masă. Instrucțiunile au inclus și metode de evitare a etichetării materialelor drept publicitate electorală, astfel campania a fost cu adevărat subversivă, exprimată prin două cuvinte, aparent neafiliate unui candidat: echilibru și verticalitate. Astfel, a fost conturat profilul unui președinte ideal, pe care utilizatorii l-au suprapus, prin comentarii excesive și prin preluări de conținut, peste imaginea lui Călin Georgescu.
În cazul alegerilor din România, adevăratul prieten al influencerilor, care le „șoptește” opiniile politice, pare să fie platforma „FameUp”, care oferă influencerilor oportunități de a realiza promovări contra-cost.
Campania influencerilor era potențată de conținut plătit și pe celelalte rețele, pentru a genera impact maximal, după cum arată raportul MAI: „dintre susţinătorii campaniei implicaţi în promovarea şi cumpărarea de voturi sunt exponenţi ai mediilor extremiste de dreapta, infracţionale şi ai cultelor religioase, implicate anterior în promovarea unor narative proruse, antisemite, anti-NATO sau împotriva Ucrainei.”
După desecretizarea documentelor din CSAT s-a perpetuat ideea potrivit căreia „nu avem dovezi” ale unei influențe străine. Utilizatorii nu și-au asumat responsabilitatea de a observa și a identifica urme ale acestora în mediul online. Din păcate, în fața unor intenții evidente de propagandă aceștia nu manifestă același nivel de rezistență și scepticism. Dacă știm deja modul de operare, de ce nu îl sesizăm atunci când este pus în aplicare?
Dacă în situația promovării lui Stoianoglo am putut vedea lucrurile mai clar, poate pentru că eram ușori distanțați de problemă, în situația candidatului Georgescu impactul influencerilor a fost mai mare. E cert faptul că modelul de dirijare a unor micro-influenceri legitimi a fost utilizat în promovarea lui Călin Georgescu. Cert e și că această tehnică a mai fost utilizată în trecut de Rusia, așa cum am văzut în cazul Stoianoglo și în cazul campaniei „frate lângă frate” din Ucraina, anterior invaziei.
Ce am putut însă observa în cazul României, a fost ca „operatiunea” TikTok a fost rafinata și perfecționata fata de cazul Republica Moldova, în sensul ca „operatorii” de la est si-au devoalat „favoritul” cu puțin timp înaintea primului tur de scrutin (o diversiune aproape reusita).
Nu știm cum va arăta „Actul al III-lea”, sau pe cine vor mai promova influencerii din „convingere proprie” și plătiți (probabil) de ruși. Cert e că până când acesta va fi pus în scenă, ar fi bine să dezvoltăm imunitate la propaganda online, altfel, s-ar putea să votăm pe cine vor rusii…pardon… influencerii, nu pe cine vrem noi.