Armata Ucrainei este într-o formă mai bună decât în 2014, când a pierdut Peninsula Crimeea şi estul ţării, dar încă nu poate face faţă singură forţei armatei ruse.

Chiar dacă postura de forţă a Rusiei nu sugerează o invazie iminentă, activitatea militară rusească din ultimele luni depăşeşte semnificativ ciclul uzual de instrucţie. E posibil ca Putin să fi început o nouă rundă de diplomaţie coercitivă, dar dacă ea nu va duce la un acord conflictul ar putea fi reluat la o scară mult mai mare. Deşi actuala stare de fapt geopolitică şi economică ar trebui să fie satisfăcătoare pentru Rusia, reorientarea SUA spre competiţia cu China şi apropierea tot mai mare a Ucrainei de Occident fac ca scena să fie pregătită pentru ca Moscova să reseteze această ecuaţie prin forţă. Serviciile de informaţii ale armatei ucrainene susţin că prioritatea Moscovei e să crească presiunea internă asupra guvernului ucrainean prin campanii de dezinformare, dar că în cazul în care aceste tactici nu vor duce la schimbarea guvernului de la Kiev va apela la opţiunea militară, scrie revista americană „Foreign Affairs“. Mulţi analişti sunt de părere că Putin nu urmăreşte să pună mâna pe Estul Ucrainei, pe care îl deţine deja informal prin separatişti.

Regiunile din sud vizate?

Cele mai în pericol sunt regiunile din sudul Ucrainei, cu ieşire la Marea Neagră, Odesa, Mîkolaiv, Herson, inclusiv porţiuni importante ale sudului Basarabiei, unde există şi comunităţi româneşti. Ucraina fără o ieşire la Marea Neagră nu mai este un stat important economic, nu este un stat care să aibă acces la aceste rute comerciale. Ucraina poate fi slăbită extraordinar de mult dacă va fi ruptă Odesa sau dacă această zonă va fi destabilizată atât prin metode de atac direct, cât şi prin metode hibride de atac. În plus, nu departe de Odesa este regiunea separatistă Transnistria, la fel, înarmată. Este analizat şi scenariul încercuirii Odesei din ambele părţi. În afară de asta, se mai adaugă şi Belarus, devenită tot mai apropiată de Rusia şi neoficial, sub controlul nemijlocit al Rusiei. Aceste trei direcţii suplimentare ar însemna pentru armata ucraineană o dispersare a forţelor periculosă : pe flancul estic din Donbas, flancul sudic în Crimeea şi direcţia nordică dinspre Belarus, una până acum neluată în calcul. Asta ar putea crea probleme mari armatei ucrainene. Altfel spus, aproape că nu are nicio şansă în faţa armatei ruse. De aceea şi toată agitaţia americanilor să încerce să găsească o modalitate de a-l ţine pe Putin la graniţele Ucrainei, pentru că ar fi probleme mari în Marea Neagră şi agitaţie pe flancul sudic al NATO.

După războiul din 2014, armatele Ucrainei şi Rusiei şi-au pregătit trupele pentru un conflict mai mare. De-a lungul acestor ani, forţele terestre ale Rusiei s-au modernizat considerabil, luând parte la lupte în Ucraina şi Siria şi desfăşurându-se permanent de-a lungul graniţei ucrainene.

De asemenea, Ucraina şi-a reînnoit armata, care a purtat un război de uzură în estul ţării timp de şapte ani, sporind cheltuielile pentru apărare şi căutând să-şi asigure sprijin internaţional pentru a îndepărta un vecin agresiv cu resurse mult mai mari.

Mikola Bielieskov, analist militar ucrainean spune că se remarcă „îmbunătăţiri cantitative” semnificative în ceea ce priveşte numărul de soldaţi, în privinţa pieselor de artilerie, a sistemelor de apărare aeriană şi avioane operaţionale.

Mai slab stă armata ucraineană în ceea ce priveşte achiziţionarea de vehicule aeriene fără pilot (UAV) şi echipamente de comunicaţii securizate şi modernizarea tancurilor de luptă, a spus el. La izbucnirea războiului din 2014, armata ucraineană abia era în măsură să ducă un război. Marea majoritate a trupelor păreau incapabile să execute ordinele, iar mare parte din echipamentul său, inclusiv blindatele şi aeronavele, nu era pregătit pentru luptă. În primele etape ale conflictului, batalioane de voluntari au completat rândurile pe linia frontului, spune Bielieskov.

De atunci, cheltuielile pentru apărare în Ucraina au crescut de la 1,9 miliarde de dolari la peste 4,7 miliarde de dolari, permiţând Ucrainei să dispună de 38 de brigăzi de tancuri şi artilerie. O mare parte din investiţii au fost îndreptate spre artilerie, a remarcat analistul militar, după ce bătăliile din 2014-2015 au arătat că armata ucraineană a fost devansată de sistemele de rachete ruseşti cu rază lungă de acţiune care au cauzat până la 80% din victime în rândul armatei ucrainene. Experienţa de luptă şi pregătirea s-au îmbunătăţit, de asemenea, în cadrul trupelor şi al corpului de ofiţeri.

Cu toate acestea, Rusia deţine o forţă militară mai mare şi mai avansată (cheltuielile sale militare sunt de 10 ori mai mari în dolari), iar în cazul unei invazii totale, probabil că ar folosi tactici diferite, lansând atacuri folosind puterea aeriană, forţele speciale şi paraşutişti şi războiul electronic, reducând o potenţială apărare la o perioadă de câteva săptămâni, a estimat Bielieskov. În cel mai rău scenariu, planificatorii militari ucraineni încă mai speră să atragă Rusia într-un război de gherilă pentru a-l face mult mai costistor şi mai puţin acceptabil pentru Moscova.

Ucraina şi-a transformat armata într-o forţă eficientă în Donbas, unde a trebuit să investească resurse considerabile şi ar fi cea mai potrivită pentru a menţine linia împotriva unei forţe ruseşti mai mari.

Însă analiştii spun că ar fi dezavantajată dacă ar trebui să înfrunte o forţă de invadare pe două fronturi, care poate veni din Crimeea şi din nord, unde Rusia a stabilit o bază la doar 150 de mile de graniţă, cu tancuri, rachete. artilerie şi chiar rachete balistice cu rază scurtă de acţiune.

Şi armata rusă se află la un alt nivel decât era în 2014-2015, analistul remarcând un „nivel extraordinar de modernizare, antrenament, experienţă de luptă, echipamente îmbunătăţite şi o nouă desfăşurare de formaţiuni tactice de-a lungul graniţei cu Ucraina. precum şi o capacitate logistică extinsă. Nu vor repeta scenariul trecut“, spune acesta.

Moscova ar căuta probabil un conflict „scurt şi dur”, evitând un război de gherilă pentru teritoriu. În mod realist, ucrainenii sunt încă mult depăşiţi şi numeric.

Acumulare de forţe navale ruseşti în regiunea Mării Negre

Dar cu atenţia concentrată ferm asupra graniţei terestre de peste 2000 km care separă Rusia şi Ucraina, relativ puţini observatori au părut să observe acumularea forţelor navale ruseşti în regiunea Mării Negre, care a avut loc anul acesta. Într-adevăr, decizia Moscovei de a închide efectiv Marea Azov pentru navele militare neruseşti, în ciuda implicaţiilor grave pentru transportul maritim ucrainean care trece în şi dinspre porturile fost pline de viaţă ale ţării din Marea Azov. Fara tam-tam fanfară, Marea Azov a devenit un lac rusesc.

Succesul gambitului rusesc din Marea Azov pregăteşte acum terenul pentru o escaladare maritimă care poate schimba jocul mai departe de-a lungul coastei de sud a Ucrainei. Având în vedere lipsa de reacţie internaţională la anexarea lentă a Mării Azov, mulţi oficiali de la Kiev se tem acum că Moscova va căuta în curând să extindă această blocadă maritimă şi să oprească complet accesul Ucrainei la Marea Neagră. Accesul Ucrainei la Marea Neagră a fost deja sever restricţionat de ocuparea Crimeei şi de perturbarea sistematică de către Rusia a transportului maritim către Ucraina în Marea Azov din 2018, susţine Andrii Zagorodniuk, preşedintele Centrului pentru Strategii de Apărare şi fost ministru al apărării al Ucrainei, citat de Atlantic Council.

Ucraina nu este în măsură să reziste Rusiei pe mare

În această nouă realitate, porturile comerciale din regiunile Odesa, Mikolaiv şi Herson de la vest de Crimeea servesc drept linie de salvare economică a Ucrainei pentru pieţele globale. Aceste porturi joacă un rol vital ca porţi de intrare pentru cea mai mare parte a exporturilor agricole şi industriale ale Ucrainei, gestionând aproape două treimi din comerţul ţării cu lumea exterioară. Având în vedere importanţa strategică a porturilor rămase Ucrainei la Marea Neagră, există un pericol real ca Rusia să decidă blocarea traficului maritim pentru a aduce economia ucraineană în genunchi. Se crede că acest lucru este fezabil din punct de vedere militar. Într-adevăr, Rusia are deja suficiente nave de război în Marea Neagră pentru a încerca o astfel de operaţiune.

O escaladare rusă de această natură ar provoca inevitabil o condamnare internaţională semnificativă. Cu toate acestea, pe baza experienţei confruntărilor maritime similare dintre Rusia şi Ucraina din ultimii ani, ar exista puţine perspective de răspuns militar occidental direct pentru a sparge blocada. Între timp, întreaga economie ucraineană s-ar opri rapid, cu consecinţe catastrofale pentru populaţie, susţine şi Aleksander Hara, diplomat şi expert în afaceri externe şi politică de securitate, fost director general adjunct pentru Afaceri Externe în Connsiliul de Securitate şi Apărare Naţională şi consilier al Ministrului Apărării al Ucrainei în 2020.

Ucraina se confruntă deja cu o încercuire în creştere a Rusiei. Pe lângă graniţa terestră lungă dintre cele două ţări şi prezenţa ilegală a Rusiei la sud în Crimeea şi Marea Azov, Ucraina se confruntă şi cu o ameninţare crescândă la nord, unde dependenţa tot mai mare a dictatorului Belarus Aliaksandr Lukaşenka de sprijinul Kremlinului permite Moscovei să-şi extindă amprenta militară în ţară. Între timp, pe flancul de sud-vest al Ucrainei, enclava rusă din Transnistria se desfăşoară ca un pumnal subţire de-a lungul graniţei cu Moldova. În total, doar aproximativ un sfert din graniţele Ucrainei sunt libere de controlul rusesc direct sau indirect.

În prezent, Ucraina nu este în măsură să reziste Rusiei pe mare. În timp ce armata ucraineană a suferit o transformare dramatică din 2014 pentru a deveni o forţă întărită de luptă, Ucraina şi-a pierdut majoritatea mijloacelor sale navale şi aşa modeste în timpul anexării Crimeei. Drept urmare, marina ucraineană este depăşită, în ciuda asistenţei din partea SUA şi Marea Britanie.

Analiştii sunt de părere că la Moscova există o furie considerabilă din cauza refuzului preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a purta discuţii directe cu împuterniciţii Rusiei din estul Ucrainei. Liderul de la Kiev a stârnit şi mai multă furie la începutul lui 2021 prin închiderea mai multor canale TV pro-Kremlin legate de cel mai apropiat aliat ucrainean al lui Putin, Viktor Medvedciuk.

Fără niciun semn de capitulare din partea Kievului şi puţine perspective ca Joe Biden să fie de acord cu un „mare târg” care să recunoască dreptul Rusiei la o sferă de influenţă exclusivă, incluzând şi Ucraina, ideea unei soluţii militare este probabil din ce în ce mai atrăgătoare pentru Putin.

De mult prea mult timp, liderii occidentali au tratat fiecare nou scandal provocat de Kremlin ca pe un incident izolat care necesită dialog şi compromis. În realitate, modelul lung de escaladare a agresiunii ruse în spaţiul post-sovietic face parte dintr-o strategie grandioasă de a subjuga vecinii Rusiei şi de a recâştiga statutul de superputere al ţării. Ucraina deţine cheia întregii strategii. Putin ştie că, dacă nu poate întoarce Ucraina pe orbita Rusiei, misiunea sa istorică se va sfârşi cu eşec. Accesul Ucrainei la Marea Neagră este în prezent cea mai slabă verigă a apărării ţării şi prezintă o oportunitate îmbietoare pentru Putin, suţin cei doi fosţi oficiali ucraineni.

Sursa: Adevarul.ro

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM