Indiferent ce păreri există despre politica sa grotescă, despre istoricul său în materie de drepturile omului și despre condiția sa fizică, Kim Jong-un este unul dintre cei mai de succes lideri naționali din lume, scrie The Times.
Când i-a succedat regretatului său tată în 2011, mulți oameni bine informați au râs de el numindu-l un gras neînfricat care, inevitabil, avea să plece în câteva luni. De atunci, s-a impus ca cel mai puternic și mai sigur dictator nord-coreean din istoria țării sale. A eliminat sau a ucis potențiali contracandidați pe plan intern. A construit un arsenal nuclear care l-a determinat pe președintele american Donald Trump să negocieze cu el.
Miercuri, era pregătit să stea umăr la umăr în Piața Tiananmen din Beijing cu cei mai puternici doi lideri din Asia. Kim, în vârstă de 41 de ani, a urcat pe podium alături de președintele Xi și președintele Putin, ambii în vârstă de 72 de ani, la parada militară care a marcat cea de-a 80-a aniversare a victoriei Chinei asupra Japoniei. În trecut, un nord-coreean la un astfel de eveniment ar fi fost doar o față în plus în mulțimea de lideri care aduceau un omagiu gazdei chineze.
Până acum câțiva ani, Rusia și China erau unite în pedepsirea Coreei de Nord în temeiul sancțiunilor Națiunilor Unite pe care ambele le-au susținut în Consiliul de Securitate.
În puțin peste un an, însă, Kim s-a impus ca o figură centrală în grupul autocraților antioccidentali care încearcă să profite de loialitatea „sudului global” în respingerea conducerii și a principiilor democratice ale SUA. Deși nu are chiar aceeași statură cu liderii chinez și rus, el este liderul unei puteri nucleare, mai degrabă decât un pigmeu implorator. „Acordul său de parteneriat” cu Putin de anul trecut s-a transformat într-o alianță militară completă, în baza căreia Kim a trimis aproximativ 14.000 de soldați nord-coreeni să lupte împotriva Ucrainei în regiunea Kursk din Rusia. Dintre aceștia, 2.000 au murit acolo, potrivit serviciilor secrete sud-coreene. Nordul a fost recompensat de Moscova cu bani și tehnologie militară și a câștigat ceva și mai remarcabil – statutul de putere globală, acționând nu doar în Asia de Est, ci și la periferia Europei însăși.
Gradul de căldură și respect arătat lui Kim de către gazdele sale chineze indică o parte din meritul pe care l-a câștigat. De exemplu, spionii sud-coreeni consideră că, deși are summituri bilaterale separate cu Xi și Putin, o reuniune trilaterală comună ar fi prea lungă pentru chinezi. Dar Xi e extrem de conștient de nevoia de a rămâne în relații bune cu Kim și de măsura în care apropierea Rusiei de Coreea de Nord diluează și compromite propria sa influență. Pe tot parcursul Războiului Rece, liderii nord-coreeni au transformat o artă din a pune China și Rusia una împotriva celeilalte. Prin intermediul unor zâmbete diplomatice iscusite și al unor chipuri bosumflate, Kim este în măsură să obțină mai mult de la ambii lideri sub formă de sprijin economic, militar și tehnologic. Acestea ar putea lua forma unor exerciții militare comune, similare cu cele pe care SUA le desfășoară cu aliați asiatici precum Japonia, Coreea de Sud și Filipine. Însă Kim are nevoie de Xi dintr-un alt motiv. Premiul său final este un acord cu SUA, iar președintele Trump este mai predispus să fie de acord cu acesta decât orice alt lider american. În discuțiile cu președintele Coreei de Sud de săptămâna trecută la Washington, Trump a remarcat în repetate rânduri cât de bine s-au înțeles el și Kim în timpul primului său mandat și că se așteaptă să se întâlnească cu el anul acesta.
Dacă Kim va accepta sugestia, va dori să intre în orice nouă negociere în cea mai puternică poziție posibilă – și asta înseamnă cu sprijinul lui Xi. Miercuri va exista o altă prezență invizibilă, dar palpabilă, la tribuna din Tiananmen, cea a lui Trump.