Analiză Promo-Lex: Misiunea de pacificare de pe Nistru rămâne una improprie, ineficientă și periculoasă pentru cetățeni
La sfârșitul lunii iulie, s-au împlinit 28 de ani de la crearea Misiunii de pacificare la Nistru. Misiunea este compusă din contingentele militare ale Federației Ruse, Republicii Moldova, precum și reprezentanți ai administrației regiunii transnistrene, dar și observatori militari ucraineni. În Zona de Securitate, astăzi funcționează 15 posturi permanente ale forţelor de menţinere a păcii, iar efectivul misiunii este de 1.300 militari.
După aproape trei decenii, rolul Misiunii de Pacificare, rămâne unul contestat la nivel internațional, deoarece, în toți acești ani, nu a contribuit și nici nu contribuie la soluționarea conflictului sau la rezolvarea problemelor cotidiene, cu care se confruntă populația de pe ambele maluri ale Nistrului. Dimpotrivă, situația a degradat în mod constant, fiind înregistrate numeroase incidente și absolut toate au fost ignorate de către această structură improprie (compusă din forțele beligerante, impusă și condusă de Federația Rusă, care a fost parte în războiul din 1992 și își menține trupele militare în acest teritoriu, contrar voinței autorităților constituționale).
Pe de altă parte, atât Federația Rusă cât și administrația de facto a regiunii transnistrene, insistă și promovează ideea eficienței acestei misiuni. Mai mult, orice persoană care are o altă opinie la Tiraspol, riscă sancțiuni ”penale” severe pentru criticile aduse ”pacificatorilor”.
În mediul de experți, activitatea acesteia este percepută diferit. Principala cauză este faptul că, Misiunea a fost impusă unilateral, de una dintre părți și este formată din forțele, care s-au aflat în conflict (Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992). Astfel, nu putem vorbi despre transparența și caracterul imparțial al acestei misiuni de pacificare. Mai mult, misiunea nu are competențele acordate de ONU și, respectiv, nu corespunde Standardelor ONU, organizație, care poartă principala responsabilitate pentru pacea și securitatea în lume.
În această ordine de idei, experții pe problema transnistreană insistă, de mai mulți ani, asupra necesității de transformare a misiunii de menținere a păcii într-o misiune civilă internațională. Discuțiile în acest sens, s-au intensificat mai ales după ce, pe 1 ianuarie 2012, Vadim Pisari, a fost împușcat mortal de către un pacificator rus la punctul de control de menținere a păcii nr. 9, de la Vadul lui Vodă.
Amintim că în anul 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) în cauza Pisari vs. Moldova și a Rusia a constatat încălcarea dreptului la viață. În aceeași ordine de idei, pe 16 mai 2019, CtEDO a comunicat Guvernelor de la Chișinău și Moscova un alt caz (Manole și Postica vs. Moldova și Rusia) ce se referă la activitatea necorespunzătoare a misiunii de pacificare și abuzurile pe care le admit persoanele înarmate de la aceste posturi. Cauza respectivă se referă la incidentul din 2005 când soldații ruși au reținut trei persoane și au deschis ilegal focul din arma automată marca Kalașnikov, fără avertisment, creând pericol real pentru viața și integritatea fizică a zeci de oameni pașnici.
Incidente similare, cu implicarea pacificatorilor ruși continuă și în prezent. Astfel, pe 21 iulie 2020, la postul de control de la Molovata Nouă, jurnaliștii Andrei Captarenco și Viorica Tataru au fost împiedicați abuziv și brutal de către pacificatorii ruși să-și exercite meseria de jurnaliști pe teritoriul controlat de către autoritățile constituționale. Militarii, care purtau insignele distinctive ale Federației Ruse, au manifestat un comportament agresiv, nepotrivit pentru membrii unei misiuni de pacificare, iar incidentul a fost aplanat odată cu intervenția poliției locale.
Numeroasele incidente din Zona de Securitate sau abuzurile comise de reprezentanții forțelor de pacificare, nu au determinat discuții despre prevenirea unor astfel de situații, modificarea anumitor reguli sau reformarea (transformarea) Misiunii.
Amintim că Asociația Promo-LEX a elaborat în 2015 un studiu privind Statutul forțelor pacificatoare în dreptul internațional: cazul Republicii Moldova, elaborând recomandări valoroase pentru autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. La cinci ani distanță, constatăm că acele recomandări sunt la fel de actuale și încurajăm instituțiile relevante să le realizeze sau să insiste asupra realizării lor. Modificarea formatului de pacificatori în Republica Moldova într-o misiune civilă internațională este necesară pentru a contribui la garantarea și asigurarea drepturilor omului în acest teritoriu.