Premise
A fost odată ca niciodată, un regat foarte, foarte îndepărtat și un dragon care ținea întreaga populație ostatică, otrăvindu-i cu respirația sa toxică. Oamenii regatului au uitat de tot ce era mai important: valori, decență, amintiri. Dragonul i-a făcut pe oameni să creadă că sunt fericiți. Un prinț viteaz nu a cedat în fața dragonului. Oamenii lui erau imuni împotriva exhalărilor veninoase ale dragonului. În timp ce dragonul și slujitorii săi au încercat în mod repetat să-l învingă pe prinț, el a reușit să se apere și să elibereze întregul regat.
Dezinformarea este o formă de poveste. Provocarea pentru un mincinos este de a face minciuna atractivă și plauzibilă, pentru a-l face pe publicul vizat să se implice. Cea mai mare parte a dezinformării pro-Kremlin se reduce la un număr mic de narațiuni, parcele cu o similitudine puternică cu basmul de mai sus.
Povești în loc de fapte
Cercetătorul american Walter Fisher a sugerat că poveștile sunt mai convingătoare decât faptele.
Conceptul de storytelling începe cu ideea că oamenii cred, în general, în povești mai degrabă decât în fapte. Oamenii aleg să fumeze pentru că le place povestea despre fumat, modul în care arată, în timp ce ignoră cu succes faptele privind consecințele fumatului. Sefii de sex masculin poartă cravate nu pentru că este practic sau de fapt util, ci pentru că narează o poveste despre importanță, putere. Dezinformarea Kremlinului spune publicului o poveste despre o societate în pericol, politicieni corupți și o Rusie curajoasă – o poveste atractivă care rezonează cu o mare parte a audienței. La fel ca Cenușăreasa sau legenda Sf. Gheorghe.
Dezinformarea Kremlinului se bazează în întregime pe povestiri. EUvsDisinfo a colectat, până în prezent, puțin sub 9.000 de cazuri de fake news, toate narate mai mult sau mai puțin în același mod și sugerând forțe distructive care lucrează pentru un colaps iminent al societății.
Unii cercetători sugerează că există foarte puține modalități de a spune de fapt o poveste. Autorul britanic Christopher Booker identifică șapte parcele de bază. Evident, o poveste poate include mai multe paralele, linii de complot. În general, conturul de bază a parcelelor este însă aceelași. Povestea despre prințul care salvează o fecioara de dragon este practic aceeași ca și povestea victoriei Kremlinului asupra nazismului: binele învinge răul și îi salvează pe cei neajutorați. Rusia (prințul viteaz) învinge nazismul (dragonul cel rău) și salvează Europa (victima neajutorată).
Rolurile sunt aceleași dacă ne uităm la modul în care a fost narată pandemia de coronavirus: Rusia (prințul) a contestat coronavirusul (dragonul rău) și a salvat Italia (victima neajutorat). Structura de bază a poveștii poate fi ușor schimbată, anumite elemente pot fi evidențiate, povestea poate fi mai mult sau mai puțin complicată, dar în cele din urmă narațiunea rămâne aceeași. Orice conflict, criză sau situație pot fi ușor povestite de-a lungul aceleiași linii. Narațiunea funcționează ca un șablon, făcând producția ușoară, iar povestea – atractivă și captivantă.
A fost odată ca niciodată
Narațiunea de bază a dezinformării pro-Kremlin începe de la o premisă simplă, surprinzător de asemănătoare cu tot ce citim în basme:
Forțele distructive care controlează guvernul, fluxurile de bani și mass-media amenință ordinea normnală și valorile lumii. Forțele de distrugere au supus poporul, Rusia a fost atacată de mai multe ori și adusă aproape la un punct de distrugere. Liderii înțelepți și puternici au reușit întotdeauna să aducă la un punct în care se ridică și ripoztează. Acum Rusia este ultima speranță a omenirii privind ordinea și decența, un bastion al valorilor creștine și al stabilității.
Desigur, dezinformarea nu este despre basme. Conceptul de basm este o modalitate de a descrie modul în care funcționează dezinformarea, modul în care este narat. Premisa funcționează ca un șablon pentru scriitori, experți și, desigur, politicieni pentru a comunica minciuni într-un mod care atrage un anumit public țintă. Diferite elemente ale premisei pot fi subliniate pentru a viza un public intern sau unul internațional, pentru a se adresa unui public cu simpatii de stânga sau susținători de dreapta.
Rolurile sunt deja definite: băiatul bun, forțele răului, victima pasivă. Câmpurile de luptă sunt societatea în colapsul cu valori amenințate de mărul discordiei.
SURSĂ: euvsdisinfo.eu