Amenințările nucleare ale Rusiei ascund alte intenții. Intenția sa principală este de a crește prețul potențial al războiului în Ucraina dincolo de ceea ce SUA este pregătită să susține George Friedman într-o analiză pentru Geopolitical Futures.
Săptămâna trecută, Moscova a reluat o amenințare repetată de mai multe ori de a folosi arme nucleare în Ucraina. Folosirea lor necesită, desigur, câteva lucruri importante. Ele trebuie să poată fi lansate și trebuie să aibă o țintă valoroasă care să merite să fie lovită, în mod ideal una care să provoace puține pagube colaterale în orașe nevizate sau prietenoase. Mai important, acestea necesită un grad ridicat de încredere din partea națiunii atacatoare că adversarul nu poate sau nu va riposta cu propriile arme nucleare. Marile necunoscute sunt ce ar putea face țara atacată, capacitatea atacatorului de a supraviețui unui răspuns și dacă lovitura inițială ar fi suficient de devastatoare. Această incertitudine este tocmai motivul pentru care nu a mai avut loc niciun atac nuclear de la Hiroshima și Nagasaki, susține George Friedman.
Creșterea prețului războiului pentru SUA
Amenințările Rusiei, așadar, ascund alte intenții. Intenția sa principală este de a crește prețul potențial al războiului în Ucraina dincolo de ceea ce SUA este pregătită să riște. Dar, având în vedere toate necunoscutele, Moscova a refuzat până acum să execute un atac nuclear. Poate mai interesant a fost răspunsul Chinei. Poziția Beijingului cu privire la Ucraina a fost măsurată. S-a abținut la primul vot al ONU de condamnare a războiului, în loc să voteze alături de Rusia. Dar, pe măsură ce conflictul a progresat, poziția Chinei s-a schimbat datorită deteriorării relațiilor cu Statele Unite și a nevoii de a avea o națiune aliată și un nou partener economic. Intră în joc Rusia, care până atunci și-a dat seama nu numai că nu va cuceri rapid Ucraina, dar s-ar putea să nu câștige deloc războiul. Ca și în cazul Chinei, principalul obstacol al Rusiei era reprezentat de Statele Unite.
O alianță înseamnă mult mai mult decât un comunicat de presă și o strângere de mână, deși adesea este confundată cu acestea. O alianță este procesul de cooperare materială și de creare a unor arme și forțe complementare pentru a înfrânge un inamic. Există alianțe non-militare, dar toate alianțele presupun că ambele părți au sau pot dobândi instrumentele necesare pentru a duce un război cu succes și la momentul potrivit. O alianță are un scop comun: de a stabili capacitatea de a întări semnificativ o forță comună.
Mult timp s-a presupus că Rusia și China vor crea o alianță menită să distrugă sau cel puțin să slăbească Statele Unite. Acest lucru nu s-a întâmplat. Statele Unite, ajutate de propria alianță din Atlanticul de Nord, au reprezentat o provocare terestră pentru Rusia. Teoretic, Rusia ar fi putut folosi trupe chineze în războiul din Ucraina, dar distanța a pus probleme logistice. De asemenea, interesul Beijingului era să împiedice SUA să îi blocheze porturile sau să creeze o linie de insule pentru protecție. Și, în plus, China și Rusia au avut o istorie nefericită presărată cu numeroase invazii și incursiuni. După un atac pe râul Ussuri, China a încheiat un acord antirusesc cu Statele Unite în anii 1970, care includea un post de colectare de informații pentru SUA în China.
Citește mai mult AICI