Editorial de Anatol Țăranu
Interviul recent difuzat al lui Vladimir Putin oferit lui Tucker Carlson, un cunoscut jurnalist american cu viziuni conservatoare și apropiat de Donald Trump, a bulversat la propriu spațiul informațional internațional. Carlson a fost acuzat în Occident de oferirea unei platforme informaționale personajului politic care a declanșat un război catastrofal în chiar centrul Europei, precum și o platformă confortabilă de expunere a poziției sale fără riscul de a se confrunta cu critici serioase. Pe când în Rusia invers, în mass-media mainstream s-a declanșat o adevărată euforie, Carlson fiind descris drept cel mai remarcabil și independent jurnalist american care a venit să dezvăluie lumii adevărul istoric direct din Kremlin.
Istoria, folosită în scopuri de propagandă
Toate admonestările din presă ce se referă la faptul că Putin l-a folosit pe Carlson ca pe o marionetă pentru a-și rezolva sarcinile de propagandă, se îndreptățesc după o analiză chiar și superficială a conținutului interviului. Liderul de la Moscova și-a pornit expunerea poziției sale cu o lungă și pe alocuri plictisitoare prelegere istorică și, trebuie spus, foarte controversată, nu rareori la hotar cu titrarea unor falsuri istorice. La un moment, buimăcit de escapadele în materie de istorie ale Ucrainei operate de Putin, Carlson, cu o doză rară de sarcasm, și-a întrebat intervievatul dacă nu cumva Ucraina ar trebui să fie înapoiată la granițele sale din 1654? Însă Putin dezinvolt a ignorat întrebarea și a dus conversația, fără nicio legătură cu contextul, din evul mediu direct în vremurile lui Stalin. Și aceasta manieră de a opera cu date istorice, dezvăluie adevărata convingere a lui Putin că zeița Clio, îndrumătoarea istoriei în mitologia greacă, poate fi folosită pe post de damă de escortă de propaganda Kremlinului. Cel puțin, această concluzie străbate străveziu din narativele cu iz de istorie ale lui Putin.
Din punct de vedere strategic Putin folosește istoria pentru a fundamenta o veche obsesie a sa despre intenția Occidentului care, chipurile, doarme și visează cum să distrugă Rusia și să devasteze bogățiile ei naturale. În final, această fobie a liderului de la Moscova a dus la situația în care politica rusă a alunecat, în cele din urmă, într-o confruntare civilizațională și ideologică cu Occidentul, iar întruchiparea răului pentru actualul Kremlin sunt anglosaxonii în frunte cu SUA. În acest sens, exercițiul interviului este folosit de Putin ca o încercare de dialog, dar de data aceasta nu cu mainstream-ul politic american, ci cu America conservatoare, personificată de Trump, Elon Musk, Carlson ș.a. În percepția lui, această parte a Americii pare să fie mai aproape ideologic Moscovei de azi, potențial capabilă de o conversație cu privire la delimitarea sferelor de influență după principiul – nu ne deranja, și nu vă vom deranja.
Putin recunoaște anexarea Basarabiei
În excursurile sale istorice Putin iarăși a revenit la vechea teză despre artificialitatea statului ucrainean, compus din bucăți ale altor state rupte în trecut de către țarul rus și sovietici și „donate” de Stalin Ucrainei. Au fost vizate Polonia, Ungaria și România cu îndemnul de a-și revendica de la Ucraina teritoriile care le-au aparținut în trecut. Pentru Putin angajarea acestor state în revizuirea teritorială a zonei ar fi o mană cerească, o justificare la nivel internațional a războiului agresiv împotriva Ucrainei. Adjudecându-și acest obiectiv strategic, Putin volens nolens recunoaște indirect falsitatea tezei imperialiste ruse despre apartenența Basarabiei așa-zisei lumi ruse, fiindcă această provincie românească a fost răpită de la România de sovietici în același context politic și internațional ca și Bucovina de Nord și Herța, ultimele două teritorii aparținând astăzi Ucrainei. Dacă România în expunerea lui Putin este în drept să pretindă la teritoriul Bucovinei de Nord și a Herței ca pământ românesc, atunci acest drept nu are cum să nu se extindă și asupra Basarabiei, fiind și ea pământ românesc în logica formală al liderului rus.
În partea „neistorică” a interviului Putin a încercat, din punct de vedere tactic, să rezolve un set de probleme mai banale, dar nu mai puțin importante în plan politic. Primul și principal obiectiv a constat în încercarea de a indica Occidentului și, în primul rând, actualei conduceri americane intenția de a realiza capitularea Ucrainei cu orice preț. Putin a vorbit direct despre interzicerea așa numitelor mișcări neonaziste, care presupune o revizuire radicală a cadrului constituțional, precum și reforma sistemului politic în așa fel încât să excludă apariția purtătorilor „naționalismului” ucrainean – adică , formarea unui regim prietenos cu Rusia. Totuși, aceasta nu înseamnă pur și simplu „instalarea” unui președinte loial la Kiev, ca o consecință pe termen lung a capitulării, ci crearea condițiilor instituționale în care pur și simplu nu poate apărea un lider pro-occidental în Ucraina. Putin și-a anunțat ultimatumul exprimat anterior Occidentului, care constă în renunțarea la oricare ajutor pentru Ucraina în calitate de condiție sine qua non de oprire a ostilităților.
Ținta – societatea și în elita politică americane
Din interviul lui Putin transpare tranșant înțelegerea lui a anului 2024 ca o fereastră de oportunitate, când Rusia are șanse mai mari să transforme în favoarea ei situația cu războiul din Ucraina. Se mizează pe probleme majore cu livrările semnificative de arme occidentale (producția de muniție va crește serios abia la începutul lui 2025), americanii sunt ocupați cu alegeri și geopolitic strategia lor va fi mult mai puțin deterministă în ceea ce privește sprijinirea Kievului, UE este dezbinată de probleme interne, iar Ucraina însăși riscă să se confrunte cu serioase probleme politice interne pe fondul demisiei lui Valery Zalujni.
Putin speră să provoace o dezbatere mai aprinsă în societatea și în elita politică americane cu privire la oportunitatea unui ajutor suplimentar pentru Kiev, reducând baza de sprijin pentru actuala administrație de la Washington, obligând-o să-și reconsidere actuala linie politică în raport cu războiul din Ucraina. Mesajul său a fost formulat extrem de direct: „Nu este mai bine să se ajungă la o înțelegere cu Rusia? Trebuie de înțeles că Rusia va lupta pentru interesele sale până la capăt. Este mult mai inteligent și mai rațional pentru Occident să se ajungă la o înțelegere de partajare a sferelor de influență cu Rusia”.
Negocieri fără negocieri
Pentru a atinge acest obiectiv Putin convinge cu insistență opinia publică că Rusia este gata să se așeze astăzi la masa negocierilor, chiar și cu însuși Zelenski, doar că ucrainenii trebuie să accepte acest lucru. Totuși, chiar dacă Zelenski își anulează decretul de interzicere a negocierilor cu Putin, Moscova vede reluarea negocierilor nu cu scopul găsirii unui compromis, ci doar ca preludiu la încetarea rezistenței militare ucrainene, care, potrivit lui Putin, este cheia pacificării Ucrainei. Iar aceasta înseamnă că în pofida declarațiilor liderului rus despre disponibilitatea de a începe negocierile de pace în Ucraina, probabilitatea încetării ostilităților militare în acest an sunt minime.
Deci, toate aceste detalii ale poziției lui Putin sunt importante de urmărit pentru a înțelege logica autorităților politice ruse, care vădit anticipează circumstanțe geopolitice mai favorabile capabile să contribuie la schimbarea dinamicii războiului în favoarea Kremlinului, iar interviul este destinat să contribuie la atingerea acestui obiectiv. Pentru Republica Moldova principala concluzie a interviului s-ar reduce la constatarea iminenții continuării războiului în Ucraina cu toate riscurile unor schimbări dramatice pe front în dezinteresul Moldovei.
Perspectiva Republici Moldova în culori sumbre
Nu mai puțin problematice transpar perspectivele pacificării Ucrainei, condițiile negociate ale viitorului tratat de pace, locul Republicii Moldova în viitorul aranjament de pace. Deocamdată, viziunea lui Putin asupra perspectivelor pacificării Ucrainei induce culori sumbre pentru perspectivele dezvoltării Republicii Moldova, prefac speranțele Chișinăului în soluționarea conflictului transnistrean în termeni temporali optimiști, lipsite de o viziune realistă.
În interviul său Putin involuntar a făcut o constatare cu conținut de orientare strategică pentru Republica Moldova în sensul atingerii securității sale garantate. Întrebat direct despre planurile Moscovei de a ataca militar state NATO precum Polonia sau Letonia, Putin a negat categoric această probabilitate, dând de înțeles că un război cu NATO ar fi sinucigaș pentru Rusia. Rămâne de văzut dacă cetățenii și clasa politică moldovenească sunt capabili să descifreze inteligent mesajele și soluțiile invocate de marii jucători geopolitici ai timpului, făcând concluzii corecte privind asigurarea securității rapide și durabile al mult pătimitului popor așezat cu traiul în Moldova românească la est de Prut.
Sursa: https://www.ipn.md