Agenții serviciilor secrete ucrainene au devenit experți în răzbunarea întunecată, dar unii își fac griji că lipsește o strategie clară, scrie „The Economist“.
În peste 18 luni de război, zeci de criminali de război, colaboratori, propagandiști au fost vizați în operațiuni speciale în Ucraina ocupată și în interiorul Rusiei. Au fost împușcați, aruncați în aer, spânzurați și chiar, ocazional, otrăviți cu alcool. Ucraina tace cu privire la implicarea sa în asasinate. Dar puțini se îndoiesc de semnătura din ce în ce mai competentă a serviciilor sale de securitate. Înseși agențiile secrete ucrainene lasă indicii grele. „Orice persoană care trădează Ucraina, trage în ucraineni sau trage rachete asupra ucrainenilor ar trebui să înțeleagă că sunt supravegheați și vor fi aduși în fața justiției”, spune Andri Cerniak, ofițer al GUR, agenția de informații militare a Ucrainei.
Într-un interviu din iulie, șeful său, generalul Kirilo Budanov, a mers mai departe: „Dacă întrebați despre [crearea unei versiuni a] Mossad-ului… Nu avem nevoie. Există deja”.
Începuturile
Menționarea agenției de spionaj israeliene îi animă pe ucraineni, disperați după dreptate. De fapt, originile asasinatelor politice sunt puțin mai aproape de casă. Mossad-ul a învățat o mare parte din meșteșugurile sale de la poliția secretă din epoca sovietică și de la practicantul fondator al acesteia, Pavel Sudoplatov, care s-a născut la Melitopol, în sudul Ucrainei, acum ocupat. Într-o ciudățenie a istoriei, Sudoplatov și-a petrecut anii 1930 infiltrându-se în grupuri naționaliste ucrainene și l-a aruncat personal în aer pe unul dintre liderii lor, cu o bombă plasată într-o cutie cu ciocolată (el a condus și asasinarea lui Leon Troțki, în 1940.)
Valentin Nalivaicenko, cel care conducea SBU la acea vreme, spune că schimbarea a avut loc atunci când liderii Ucrainei de atunci au decis că o politică de întemnițare a colaboratorilor nu era suficientă. Închisorile debordau, dar puțini au fost descurajați. „Am ajuns, fără tragere de inimă, la concluzia că trebuie să-i eliminăm pe teroriști”, spune el. Un fost ofițer al direcției descrie lucrurile în termeni similari. „Trebuia să le aducem și lor război”. În 2015 și 2016, direcția a fost legată de asasinarea unor comandanți cheie susținuți de ruși în Donbas; Mihail Tolstîh, alias „Ghivi”, ucis într-un atac cu rachetă; Arsen Pavlov, alias „Motorola”, aruncat în aer într-un lift; Alexander Zaharcenko, aruncat în aer într-un restaurant.
Precedente istorice
Există precedente istorice de asasinate motivate de răzbunare cum ar fi „Operațiunea Mânia lui Dumnezeu” a Israelului, în care Mossad-ul a vânat membri ai grupului palestinian Septembrie Negru care a ucis 11 sportivi israelieni la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972, precum și partizani armeni în „Operațiunea Nemesis” care i-a vizat pe autorii turci ai genocidului armean.
„Există un precedent bine stabilit pentru recurgerea la acest tip de tactici”, spune Max Hess, consultant în politică externă la Institutul de Cercetare în Politică Externă, care adaugă că țintele par alese cu grijă la fel ca în cazul „Mâniei lui Dumnezeu” și „Nemesis”, „singura opțiune a Ucrainei de a trage la răspundere criminalii de război este extrajudiciară”.
Ucraina întoarce și ea situația față de inamicul său. Rusia are un istoric îndelungat de asasinate pe pământ străin, din Marea Britanie până în Emiratele Arabe Unite. În timp ce agențiile de informații ale Kievului au fost anterior „obstrucționate” de infiltrarea rusă, acum „ arată că au devenit competente și mortale”, spune Hess.
Critici interne și externe
Există și îngrijorări din partea aliaților. Oficialii americani și-au exprimat dezaprobarea operațiunilor din interiorul Rusiei, precauți față de escaladarea ulterioară, și au stipulat că armele americane să fie folosite numai pe pământul ucrainean.
Citește articolul integral AICI