Criza cerealelor din Ucraina, în 12 puncte
Analiză de Cezar Manu
Invazia rusă din Ucraina a perturbat principala rută ucraineană de export din Marea Neagră, iar acordul intermediat de Organizația Națiunilor Unite și Turcia nu a rezolvat decât în mica măsură situația. În consecință, exporturile de cereale ucrainene au fost redirecționate prin tranzitarea teritoriului țărilor limitrofe, membre ale Uniunii Europene: România, Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia și Bulgaria. Condițiile convenite inițial presupuneau ca cerealele provenite din Ucraina să se afle doar în tranzit pe teritoriul UE, în drumul lor către piețele din Africa și Asia.
Însă, odată cu decizia marilor traderi de a procura, prin intermediari sau direct, produsele ucrainene scutite de taxe vamale, o parte însemnată a rămas în Europa, creând un exces de cereale, care a scăzut drastic prețurile în piață. Discuțiile despre problemele întâmpinate de fermierii români, dar și polonezi, maghiari sau slovaci, au apărut încă din noiembrie-decembrie 2022, iar agricultorii afectați au protestat în mai multe rânduri cerând o rezolvare cât mai rapidă și eficientă a situației
Confruntate cu protestele, guvernele celor șase țări au început să ia în calcul și să implementeze măsuri pentru a-și proteja piețele. A intervenit și Uniunea Europeană, care a încercat să împace pe toată lumea – proprii săi membri, dar și Ucraina, care are o nevoie vitală de banii generați de agricultură.
Ca multe alte subiecte legate de Ucraina, criza cerealelor a fost exploatată inclusiv pentru a decredibiliza Kievul și a submina sprijinul pentru acesta. Unele aspecte ale sale au fost exagerate sau scoase din context și nu au lipsit nici narațiunile false pe această temă. Veridica a căutat să răspundă la 12 întrebări cheie apărute în dezbaterea generată de această criză.
1. Există într-adevăr o criză a cerealelor în Europa răsăriteană?
Da, există o criză generată de oferta în exces, ceea ce a dus la o scădere drastică a prețurilor (este vorba de sumele oferite producătorilor, pentru că scăderea nu s-a văzut și la nivelul consumatorilor). Milioane de tone de produse agricole ucrainene (numai în România sunt, conform datelor oficiale, peste două) au intrat pe piața europeană, deși în teorie, nu exista cerere pentru acestea. Astfel, stocurile de cereale nevândute încă, din producția comunitară pe 2022, au rămas în silozuri, riscând deteriorarea și punând sub semnul întrebării capacitățile de depozitare pentru noile recolte, inclusiv cea rezultată în urma treieratului care va începe în aceste zile.
2. Cum s-a ajuns în această situație, care sunt principalele cauze?
În general, producția de cereale se vinde în două etape. Prima, imediat după recoltare, când cei cu capacități de depozitare mici sau chiar inexistente, caută să scape de cât mai multă marfă, și atunci prețul de vânzare este mai mic. Cei care vând „în câmp” sunt producătorii mai mici, care cultivă cereale pe suprafețe relativ restrânse (până în 300 de hectare). A doua etapă începe la câteva luni după recoltare, în toamnă-iarnă, când stocurile achiziționate în vară încep să se împuțineze. Atunci prețul crește, iar cei care au avut suficiente lichidități ca să își poată desfășura normal activitatea până la acel moment, precum și intermediarii specializați în comerțul cu cereale en-gros, pot vinde mai scump, mărindu-și astfel marja de profit.
În toamnă, pentru că acordul inițial de transport al cerealelor pe Marea Neagră urma să expire iar Rusia nu dădea semne că ar dori prelungirea acestuia, mulți fermieri au refuzat să vândă, sperând într-o creștere substanțială a prețului pe bursă. Acordul a fost însă prelungit, iar în acel moment, piața est-europeană a cerealelor a fost de-a dreptul „invadată” de produsele ieftine ucrainene, forțând o prăbușire abruptă a prețului pe tonă la bursele de profil. Sau, în cuvintele unui fermier din județul Brăila care a preferat ca Veridica să nu îi facă publică identitatea, „traderii și intermediarii aveau acum de ales între a cumpăra un cașalot sau un porc, la același preț”. Acesta ne-a mai spus că unii au fost nevoiți să vândă chiar și în pierdere, pentru a avea lichidități cu care să-și acopere cheltuielile curente. Cei mai afectați au fost cei care și-au păstrat stocuri și au „pariat” pe creșterea prețurilor la final de an, întrucât când a venit acel moment valoarea de piață a produselor lor era, în unele cazuri, chiar și mai mică decât fuseseră costurile de producție.
3. Care era situația pe piața cerealelor anterior „invaziei” de cereale ucrainene și cum va evolua ea?
În noiembrie 2021, prețul mediu pentru o tonă de grâu era 290 de euro, iar în iunie 2022, acesta ajunsese la 401 euro. La începutul lui 2023, prețul scăzuse deja la aproximativ 360 de euro, iar pentru vara care urmează, prețurile sunt așteptate să scadă în continuare. În acest moment, recolta europeană de grâu pe 2023 se tranzacționează la 287 de euro pe tonă, mai ieftin decât cea actuală, deși trebuie să luăm în considerare faptul că noua recoltă globală de grâu va fi probabil mai mică, conform prognozelor specialiștilor.
4. Cine dictează prețul cerealelor la nivel european și mondial?
Regiunea Mării Negre are puțină influență în stabilirea cotațiilor europene și mondiale pentru cereale, iar dintre țările riverane, singura al cărei aport este de luat în seamă este Federația Rusă, datorită producției sale de peste 90 de milioane de tone de grâu anual, din care peste 20 de milioane sunt destinate exportului. În general, cotațiile bursiere sunt date de marii traderi la nivel mondial. Pe piața românească, cei mai importanți jucători sunt traderi din SUA, China, Elveția sau EAU. Aceștia exportă anual cereale în valoare de aproximativ 4 miliarde de euro.
5. Cât producem, cât consumăm și cât am importat din Ucraina?
În medie, România produce aproximativ 10 milioane de tone de grâu anual, din care pentru consumul propriu sunt folosite puțin peste o treime, adică în jur de 3,5 milioane de tone, restul fiind destinat exportului. În 2022, în țara noastră au intrat 7,3 milioane de tone de cereale ucrainene, iar din acestea 2 milioane au fost achiziționate de traderii cu operațiuni la nivel local, restul fiind doar în tranzit. Discutăm astfel despre o suplimentare a cantității disponibile pentru export cu aproximativ 35%, ceea ce a dus la actuala criză de supraofertă. La această „inflație” de cereale se adaugă și timpii de livrare uriași ai exportatorilor români, confruntați și cu eventuale anulări de contracte de furnizare a cerealelor. Situația e cauzată de timpii foarte mari de așteptare la descărcare în porturi pentru camioanele exportatorilor români, preluate după descărcarea celor ucrainene, care au prioritate absolută și practic nu stau la coadă.
6. Cum se încadrează situația din România în contextul european?
Și la nivel european, importurile de produse agro-alimentare ucrainene au înregistrat o creștere majoră, conform rapoartelor Comisiei Europene pentru sectorul agro-alimentar pe 2022. La o creștere totală de 32% a importurilor pe acest segment la nivel comunitar, pentru produsele ucrainene creșterea este de 88% în 2022 față de 2021. Astfel, Ucraina a ajuns pe locul trei în topul țărilor exportatoare de produse agro-alimentare către Uniunea Europeană.
7. Sunt cerealele ucrainene periculoase pentru sănătate?
Fermierii europeni sunt deranjați și de faptul că produsele ucrainene nu sunt supuse acelorași reglementări fito-sanitare extrem de riguroase ca acelea din comunitatea europeană. Acest fapt le permite astfel producătorilor ucraineni să-și majoreze considerabil producția, ceea ce duce la un preț pe kilogram mult inferior celui de la care cultivarea cerealelor devine profitabilă pentru fermierii români. Dacă mai punem la socoteală și subvențiile mai mici pe care le primesc agricultorii români în comparație cu cei din alte state membre, rezultă o competitivitate extrem de redusă a produselor românești, din perspectiva prețului mai mic.
În același timp, afirmațiile legate de calitatea îndoielnică a cerealelor ucrainene sunt vădit exagerate de o parte a opiniei publice. Într-adevăr, în cultivarea cerealelor, mulți fermieri ucraineni folosesc îngrășăminte și pesticide interzise în Uniunea Europeană. Interdicția însă nu are legătură cu toxicitatea acestora, cât mai ales cu proveniența acestora, pentru încurajarea producției comunitare de profil. Astfel, cerealele ucrainene nu sunt mai dăunătoare organismului uman decât roșiile ajutate să crească cu stimulenți chimici de legumicultorii români, de exemplu. În plus, o parte însemnată a importurilor românești din Ucraina, conform datelor transmise de Institutul Național de Statistică, o reprezintă îngrășămintele pentru agricultură, ceea ce înseamnă că există și mulți producători de cereale români care folosesc îngrășăminte ucrainene.
8. Este problema cerealelor o chestiune de siguranță națională?
Cu siguranță, da. Din acest motiv, ea a fost discutată și în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Informația a fost furnizată chiar de președintele Klaus Iohannis, care a precizat că România va continua să ajute Ucraina să-și exporte cerealele, dar fără ca acest lucru să-i afecteze pe fermierii români, și că a cerut guvernului să vină cu soluții. Statul român este unul din jucătorii importanți de pe piața cerealelor, prin vânzări și achiziționări periodice, în scopul reîmprospătării periodice a rezervelor de stat. Deși nu se cunoaște la acest moment dimensiunea exactă a rezervei de stat la toate alimentele, în august 2022, Administrația Națională a Rezervelor de Stat informa că România avea un stoc de 2 milioane de tone de grâu, rămas neutilizat din 2021.
Citește continuarea AICI