La întâlnirea de săptămâna trecută a miniștrilor apărării din NATO, în cursul cărei miniștrii au izbutit doar cu mare greutate să-și ascundă tensiunile și diviziunile interne în urma retragerii pripite din Afganistan, în ciuda comunicatelor oficiale împăciuitoare.
Aceiași miniștri s-au regăsit luni și marți, 25-26 oct., împreună cu colegii lor din țările din UE care nu sunt membre în NATO, pentru a discuta efectele aceleiași retrageri pripite din Afganistan, precum și eternul proiect al unei armate europene, proiect sprijinit acum mai ales de Emmanuel Macron.
Securitatea europeană bate pasul pe loc. La întâlnirea de săptămâna trecută a miniștrilor apărării din NATO, cei 30 au izbutit doar cu mare greutate să-și ascundă tensiunile și diviziunile interne în urma retragerii pripite din Afganistan, în ciuda comunicatelor oficiale împăciuitoare.
Aceiași miniștri s-au regăsit luni și marți, 25-26 oct., împreună cu colegii lor din țările din UE care nu sunt membre în NATO, pentru a discuta efectele aceleiași retrageri pripite din Afganistan, precum și eternul proiect al unei armate europene, proiect sprijinit acum mai ales de Emmanuel Macron.
Cu toate astea, în materie de securitate colectivă, o serie de foarte importante evoluții strategice și ideologice au putut fi observate recent. Mai întâi, interesul crescând al țărilor nordice neutre pentru o eventuală aderare la NATO.
Cum o scrie EuObserver, vreme de aproape trei sferturi de secol, cele opt țări și teritorii autonome care formează consiliul Nordic au evitat orice aluzie la chestiunile securitare, pentru a evita o punere în încurcătură a Suediei și Finlandei, care și-au păstrat până astăzi vechiul statut de țări ne-aliniate.
Consiliul Nordic este organismul oficial, interparlamentar, alcătuit de aleși din parlamentele naționale a opt țări și teritorii scandinave. Format in 1952, are 87 de membri din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, insulele Feroe, Groenlanda și insulele Åland.
The Times They Are A-Changin‘
Anul acesta, Consiliul Nordic i-a cerut secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, la rândul lui un norvegian, să vorbească în fața adunării parlamentare anuale a consiliului (pe 2-4 noiembrie) in Copenhaga. Se pare, astfel, că se va ieși încetul cu încetul din limburile acelui statut de neutralitate care a fost numit finlandizare.
„Finlandizare” este un termen care a desemnat de-a lungul Războiului Rece o formă particulară de neutralitate, una care se aseamănă mai degrabă cu supușenia și servilitatea față de un vecin puternic. Așa a fost Finlanda vizavi de URSS în timpul Războiului Rece, când presa se auto-cenzura, necriticând niciodată URSS-ul, iar Finlanda, oficial neutră, se sovietiza politic din ce în ce mai tare.
Șase din țările UE sunt neutre: Austria, Suedia, Cipru, Irlanda, Finlanda și Malta. Neutralitatea Austriei este o consecință a celui de-Al Doilea Război Mondial. Ea a fost decisă în momentul in care Austria, învinsă odată cu Germania, avea capitala, Viena, împărțită în patru sectoare, ca și Berlinul, fiecare sector fiind controlat de una din cele patru puteri învingătoare.
Suedia a fost întotdeauna neutră, ca și Elveția, în ultimele două secole, iar neutralitatea Finlandei a fost, ca si cea a Austriei, impusă de URSS, după război.
Acum însă, suedezii se arată din ce în ce mai favorabili aderării la NATO. Sprijinul pentru eventuala aderare a Suediei la NATO este mult în creștere. Potrivit sondajelor, 33% dintre respondenți s-au arătat în favoarea candidaturii la aderarea la NATO, în timp ce 35% dintre cei chestionați s-au opus și aproximativ același număr s-au declarat nehotărâți.
Mai rămâne, din perspectiva celorlalți europeni, ca țările precum Suedia și Finlanda care se apropie de NATO să poate fi convinse să se alăture și proiectului de armată europeană, atât de important, tradițional, pentru Franța și Germania.
Sursa: europa liberă