Îndoctrinarea politică și militarizarea educației din regiunea transnistreană sunt considerabil mai intense în cazul minorilor înscriși în „școala militară Suvorov” din Tiraspol decât în rândul elevilor din instituțiile de învățământ general. Pe teritoriul ocupat temporar al Republicii Moldova, la fel ca în regiunile ocupate ale Ucrainei, mișcarea cadeților este folosită ca instrument de modelare a viziunii copiilor asupra lumii, cu scopul de a cultiva loialitatea față de Federația Rusă și regimurile de ocupație. În același timp, această mișcare contribuie la formarea unei potențiale rezerve militare, care să fie mobilizată în eventualitatea unui război.
Școala militară Suvorov – un proiect strategic al regimului de la Tiraspol
În anul 2017, la inițiativa liderului regimului de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a fost înființată „școala militară Suvorov”, după modelul instituțiilor similare din Federația Rusă[1]. Proiectul a beneficiat de sprijin politic și logistic din partea autorităților ruse, prin organizația „Integrarea Eurasiatică”. Școala, în ansamblu, este subordonată așa-numitului „minister al apărării”, însă anumite clase sunt specializate și atribuite „ministerului securității”, „comitetului vamal de stat”, „ministerului justiției”, „comitetului de investigații” și „procuraturii”[2].
„Școala militară Suvorov” este singura instituție de acest tip din regiunea transnistreană care combină învățământul gimnazial și liceal (clasele V–XI) cu pregătire militară sistematică. Din 2017 până în 2024, 137 de elevi au absolvit ciclul complet de 7 ani[3]. Cei mai mulți absolvenți ai „școlii militare Suvorov” sunt înscriși ulterior la „institutul militar” al „ministerului apărării”, „institutul de drept” al „ministerului de interne” sau în instituții cu profil militar din Federația Rusă. Potrivit datelor furnizate de structurile transnistrene, peste 10.000 de tineri au absolvit „institutul militar” și „institutul de drept” până în prezent[4],[5].
„Școala militară Suvorov” are o capacitate de 300 de locuri[6]. În 2024, erau înscriși circa 240 de elevi, inclusiv copii din Găgăuzia și Federația Rusă. Încă de la înființare, școala a alocat locuri pentru minori din afara regiunii[7]. Potrivit unui articol publicat de „Zvezda” – rețeaua de televiziune a Ministerului rus al Apărării – în anul de învățământ 2017-2018 au fost alocate 12 locuri pentru copiii din Găgăuzia[8]. Într-o declarație din 2018, Vadim Krasnoselski, a afirmat că structurile din regiune primesc cereri de admitere la „școala militară Suvorov” atât din partea unor cetățeni de pe malul drept al Nistrului, cât și din partea cetățenilor Federației Ruse care nu dețin așa-numita „cetățenie rmn”[9].
Pentru a atrage un număr cât mai mare de elevi, administrația „școlii militare Suvorov” desfășoară campanii de promovare în școlile din regiune și organizează „Ziua porților deschise”, la care participă elevi din alte instituții și școli-internat[10],[11]. De asemenea, mass-media locală contribuie activ la promovarea școlii, prezentând-o drept o „instituție prestigioasă” pentru copiii din regiune[12],[13].
Scopul și contextul apariției școlii militare de la Tiraspol
În viziunea regimului de la Tiraspol, înființarea acestei școli a avut un rol strategic în consolidarea sistemului paramilitar. „Prin crearea școlii militare Suvorov am finalizat procesul de formare a unui sistem de instruire a viitoarelor elite pentru structurile de securitate și ordine publică. Ne formăm cadrele singuri”, declara Vadim Krasnoselski în 2018, ca reacție la întrebările apărute în spațiul public privind necesitatea acestei instituții și resursele financiare alocate pentru deschiderea ei[14]. Krasnoselski a subliniat că structurile paramilitare pot rezista doar temporar în cazul unui conflict, iar forța reală este dată de capacitatea de mobilizare a populației. Astfel, școala este un instrument esențial al regimului pentru formarea unei generații de tineri loiali și pregătiți de mobilizare.
Obiectivele școlii militare sunt: formarea unei culturi militare și a unei discipline riguroase în rândul copiilor și tinerilor; consolidarea atașamentului față de valorile așa-numitei „rmn”; cunoașterea tradițiilor militare, în special ale istoriei militare ruse; cultivarea responsabilității, a loialității față de așa-numita „rmn”, precum și a disponibilității de apărare a „patriei” și sprijinirea orientării profesionale către serviciul militar[15].
Această structură paramilitară a fost creată la doar trei ani după anexarea Crimeei și declanșarea războiului din estul Ucrainei. Este bine-cunoscut faptul că regimul de la Tiraspol urmează îndeaproape tendințele și practicile din Federația Rusă. Începând cu 2014, autoritățile ruse au intensificat promovarea așa-numitei educații „militar-patriotice”: au fost înființate numeroase clase de cadeți în școli, iar activitățile extracurriculare cu profil militar au fost extinse considerabil la nivel național. Doar în anul 2024, peste 44 de milioane de ruble au fost alocate de către Federația Rusă pentru programe de educație „militar-patriotică” destinate copiilor și adolescenților[16]. Toate aceste inițiative sunt strâns legate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de planurile revizioniste ale Kremlinului. În acest context, fondarea școlilor militare pentru minori are scopul de a spori potențialul militar al regimurilor de ocupație subordonate Rusiei.
Viața în cazarmă de la 11 ani
Elevii, începând cu vârsta de 11 ani, locuiesc în cadrul instituției, în condiții de cazarmă, sub supravegherea personalului militar. Aceștia sunt îmbrăcați în uniforme militare, care au rolul de a le insufla mândrie și sentimentul de apartenență la așa-numita „armată rmn”[17]. Personalul didactic este mixt, include civili, dar și militari activi sau în rezervă. Contactul cu familia este limitat, de aceea responsabilitatea pentru educația și creșterea lor revine, în practică, structurilor paramilitare. Regulamentul școlii prevede participarea minorilor la activitățile organizate de „ministerul apărării”, inclusiv exerciții de trageri cu arme, exerciții tactice pe teren și parade militare. Pentru copiii între 11 și 17 ani, perioadă critică în formarea personalității, aceste condiții pot avea efecte de lungă durată.
Copiii înscriși la „școala militară Suvorov” din Tiraspol participă la competiția sportiv-militară „Deceniul Suvorov”.
Sursa: Novosti pridnestrovia, 2023
În procesul de predare se folosesc manuale și cărți rusești[18]. Curriculumul este aliniat celui folosit în școlile militare din Federația Rusă. De altfel, întregul sistem educațional din regiune funcționează în baza standardelor educaționale rusești încă de la începutul anilor 2000[19]. Programul de învățământ este puternic centrat pe istoria militară a Rusiei, glorificarea „moștenirii sovietice” și inocularea ideii că minorii nu sunt simpli copii, ci „apărători ai patriei”[20]. La evenimentul de inaugurare a școlii, Krasnoselski le-a transmis copiilor: „veți fi bine pregătiți din punct de vedere ideologic și veți înțelege clar ce înseamnă Transnistria”[21].
Elev al „școlii militare Suvorov”, în timpul unui exercițiu de tragere într-un poligon virtual.
Sursa: Novosti Pridnestrovia, 2024
Înscrierea în „școala militară” se face prin examen de admitere. Prioritate au copiii orfani sau cei lipsiți de îngrijire părintească, copiii din familii monoparentale, cei din familii ale angajaților structurilor de forță și militarilor din Grupul Operativ de Trupe Ruse sau forțele de menținere a păcii[22]. Aceste categorii de copii reprezintă aproximativ 30% din numărul total al elevilor înscriși la „școala militară” Suvorov[23].
Înainte de a deveni oficial elevi ai „școlii militare”, minorii admiși urmează un stagiu intensiv de inițiere, denumit „cursul tânărului suvorovist”, desfășurat pe parcursul a 10 zile. În această perioadă, sub supravegherea reprezentanților structurilor paramilitare, aceștia participă la exerciții de tragere și disciplină militară, învață să folosească arme și iau parte la activități de „educație patriotică”. Totodată, elevii învață regulamentul intern al instituției, textul „jurământului suvorovist”, precum și modul corect de a purta uniforma militară și de a executa comenzile[24].
Pe lângă programul de învățământ obligatoriu, minorii participă săptămânal la diverse activități extracurriculare „militar-patriotice”, precum:
- exerciții de aruncare a grenadelor, din alergare, cu un automat Kalașnikov în mână, pentru a simula condiții reale de luptă[25];
- tabere de pregătire militară, unde elevii participă la exerciții tactice, demontarea și asamblarea armamentului, tragere la țintă, competiții cu specific militar și teste de istorie[26],[27],[28];
- evenimente militar-sportive de amploare, organizate pe stadionul din Tiraspol sau în zona Nistrului, cu implicarea tuturor structurilor de forță, paramilitare și a Grupului Operativ de Trupe Ruse. Evenimentele includ demonstrații de luptă corp la corp, marșuri, reconstituiri ale bătăliilor, toate desfășurate cu o puternică componentă de glorificare a armatei și „moștenirii sovietice”[29],[30];
- vizite organizate la unități ale forțelor speciale ale „ministerului apărării”, unde elevii asistă la antrenamente militare și sunt familiarizați cu specificul muncii în trupele speciale[31]. Aceste vizite sunt parte a unui „program de orientare profesională militară”;
- Proiecții de filme documentare, precum „Bujorul însângerat – cazul teroristului Ilașcu” și „Războiul din Transnistria: s-ar putea repeta?”[32]. Acestea promovează narațiunile false ale regimului de la Tiraspol potrivit cărora cauza războiului moldo-rus din 1992 a fost „agresiunea Moldovei” împotriva regiunii transnistrene. Grupul Ilașcu, care a evidențiat ilegalitatea regimului de la Tiraspol și încălcările grave ale drepturilor omului în stânga Nistrului[33], este prezentat propagandistic drept o „organizație teroristă”, acuzată de „crime de război”. Astfel de evenimente au ca scop cultivarea unei atitudini ostile față de autoritățile constituționale și malul drept al Nistrului.
Elevii „școlii militare Suvorov” participă la exerciții de instruire militară desfășurate în tabăra „Zorile Nistrene”.
Sursa: Novosti pridnestrovia, 2024
Lipsa totală de transparență în privința drepturilor copiilor și a mecanismelor de protecție împotriva abuzurilor
Izolarea socială, separarea copiilor de mediul familial și simularea unui stil de viață militar de la vârste fragede creează un context propice abuzurilor. Pe website-ul școlii nu există nicio mențiune că elevii ar fi instruiți cu privire la propriile drepturi, că ar beneficia de mecanisme de protecție împotriva abuzurilor sau că educația pentru pace și drepturile omului ar face parte din curriculumul școlar.
La inaugurarea școlii, Vadim Krasnoselski a declarat că pentru elevii cei mai mici va fi prevăzut un „regim blând”[34]. Structurile transnistrene nu au oferit niciodată informații privind diferențele de tratament dintre copiii de 11 ani și adolescenții de 17 ani și nici despre modul în care programul educațional este adaptat la nevoile psihologice, emoționale și de dezvoltare specifice fiecărei vârste. Administrația școlii recunoaște că viața în cadrul școlii militare nu este ușoară. Accesul elevilor la telefoane mobile și alte dispozitive digitale este restricționat, iar întâlnirile cu părinții sunt rare. Din perspectiva regimului, aceste privațiuni sunt necesare „pentru a forma adevărați apărători ai patriei”[35].
Studiile psihologice arată că copiii trimiși la școli-internat de la o vârstă fragedă pot dezvolta dificultăți în relațiile intime, depresie generalizată, anxietate de separare, precum și alte forme de suferință psihologică[36],[37]. Impactul psihologic poate fi amplificat în cazul copiilor crescuți într-un mediu militarizat. De asemenea, cercetătorii subliniază că, atunci când copiii sunt crescuți cu convingerea că războiul este o componentă firească a vieții, ei tind să-l conteste mai puțin și să accepte mai ușor suferința, lipsurile și sacrificiile ca pe o parte firească a vieții. Expunerea la pericol, separarea de familie și prieteni, precum și lipsurile materiale sunt prezentate ca elemente esențiale, atât ale vieții de front, cât și ale perioadei de după război – experiențe care trebuie acceptate și îndurate. Dacă această mentalitate se înrădăcinează, generațiile viitoare, devin mult mai receptive la ideea că statul poate folosi forța militară pentru a-și atinge obiectivele de politică externă[38].
Regulamentul școlii militare din Tiraspol menționează aplicarea unor „măsuri educative” în caz de abateri disciplinare, fără a detalia în ce constau acestea. Având în vedere că instituția este organizată după modelul școlilor militare din Federația Rusă, este foarte probabil ca elevii să fie supuși unui regim disciplinar specific forțelor armate, inclusiv sancțiunilor aplicate în structurile militare[39]. Această lipsă de transparență ridică îngrijorări privind respectarea drepturilor copiilor în cadrul instituției.
Declarațiile liderilor regimului de la Tiraspol reflectă, de asemenea, o ignorare gravă a sănătății mintale a copiilor și a impactului profund pe care așa-numita „educație militar-patriotică” îl poate avea asupra dezvoltării lor emoționale și cognitive. De exemplu, pe 6 mai 2025, Alexandr Korșunov, liderul „sovietului suprem” de la Tiraspol, afirma, în urma unei vizite în Federația Rusă:
„Poate că voi spune un lucru nepopular, dar nu este momentul să discutăm despre psihicul traumatizat al copiilor care ar putea vedea aceste imagini și videoclipuri înfiorătoare. Ei trebuie să vadă adevărul și să tragă concluziile corespunzătoare cu ajutorul nostru. La fel cum trebuie să înțeleagă de ce soldații noștri, partizanii și membrii rezistenței își dădeau viața pentru țară fără să stea pe gânduri”[40].
Absența totală de transparență și lipsa informațiilor privind condițiile de trai, procesul educațional și modul de îngrijire a copiilor din școala militară împiedică documentarea eventualelor abuzuri sau încălcări ale drepturilor omului. Deși așa-numitul „împuternicit pentru drepturile omului” din regiunea transnistreană susține în rapoartele sale anuale că a efectuat vizite de monitorizare la „școala militară” Suvorov, constatările acestor vizite nu sunt făcute publice, spre deosebire de alte instituții de învățământ pentru care au fost semnalate deficiențe[41]. Faptul că, în ultimii șapte ani, rezultatele acestor vizite nu au fost niciodată făcute publice sugerează o intenție clară a structurilor paramilitare de a proteja imaginea școlii ca „instituție prestigioasă”.
Probabilitatea ca abuzurile și încălcările drepturilor omului din „școala militară” Suvorov să fie dezvăluite public este redusă, din cauza riscurilor reale de persecuție și detenție ilegală. Un exemplu elocvent este cel al jurnalistei Larisa Kalik, originară din Tiraspol, care, după publicarea cărții „Anul tinereții”, o lucrare ce descrie experiențele traumatizante din „armata transnistreană”, a fost acuzată de „extremism”[42]. Informațiile dezvăluite de tinerii înrolați în așa-numita „armată rmn” evidențiază lipsa condițiilor elementare de igienă, existența unor relații abuzive între recruți și soldații mai mari, violența fizică și psihologică, precum și o alimentație de calitate slabă[43].
În 2014, Comitetul ONU pentru drepturile copilului a emis recomandări clare Federației Ruse în ceea ce privește militarizarea educației: interzicerea instruirii militare a copiilor și a folosirii armelor de foc în școli, eliminarea aplicării normelor de disciplină militară copiilor înscriși în școli militare sau clase de cadeți, protejarea acestora împotriva hărțuirii și violenței, precum și garantarea faptului că nicio înscriere în școlile militare nu se face fără consimțământul explicit și informat al minorului. Totodată, Comitetul și-a exprimat regretul privind lipsa de informații legate de educația pentru pace și drepturile omului pentru recruți și militarii activi. În acest sens, a recomandat ca statul să integreze educația pentru pace și drepturile omului în curriculumul obligatoriu.
Importanța demilitarizării educației în procesul de reintegrare a țării
Este important ca autoritățile Republicii Moldova să monitorizeze și să documenteze fenomenul de militarizare a educației și îndoctrinare politică în școlile aflate sub controlul structurilor transnistrene, pentru a putea elabora politici coerente și eficiente de demilitarizare a sistemului educațional în contextul procesului de reintegrare a țării. Unul dintre pilonii fundamentali în restabilirea controlului efectiv asupra regiunii transnistrene va fi integrarea copiilor și tinerilor în spațiul educațional, lingvistic, cultural și civic al Republicii Moldova. Pentru a fi eficientă, strategia statului în domeniul reintegrării educației va trebui să abordeze impactul profund al propagandei și narațiunilor promovate de regimul de la Tiraspol asupra mentalității populației.
În prezent, peste 81.000 de minori trăiesc sub influența structurilor transnistrene și, implicit, a Federației Ruse. Timp de trei decenii, câteva generații au fost formate într-un sistem educațional paralel, modelat de o ideologie străină valorilor păcii, democrației și drepturilor omului. În acest context, reintegrarea educației nu va putea fi concepută fără o intervenție strategică care să vizeze contracararea și eliberarea de influența ideologică a regimului de ocupație („cognitive de-occupation”) – un proces menit să remodeleze valori, comportamente civice și viziunile asupra lumii. De asemenea, desființarea neîntârziată a structurilor paramilitare va fi esențială în procesul de reintegrare a educației, pentru a garanta un mediu școlar sigur și non-violent, pentru a proteja drepturile copilului, a dezideologiza sistemul educațional și a reduce riscul de radicalizare în rândul tinerilor.
Notă privind terminologia: Utilizarea în acest articol a unor termeni precum „minister”, „cetățenie rmn” sau „armata rmn” nu presupune legitimarea sau recunoașterea de jure a structurilor transnistrene, a funcțiilor în cadrul acestora și a deciziilor pe care le emit. Am admis folosirea denumirilor exacte ale structurilor transnistrene și ale funcțiilor în cadrul acestora cu titlu de excepție, doar pentru a oferi o identificare cât mai exactă a structurilor sau persoanelor care sunt implicate în procesul de militarizare a educației minorilor.