La început, părea doar o fanfaronadă electorală. Donald Trump promitea, cu tonul său inconfundabil de agent de vânzări, că va pune capăt războiului din Ucraina „în 24 de ore” de la revenirea sa la Casa Albă. Dar ultimele săptămâni au arătat că președintele american este prins într-un joc mult mai complex decât retorica de campanie – un joc în care nici Vladimir Putin, nici Volodimir Zelenski nu par dispuși să-i facă vreo favoare.
Potrivit unei analize semnate de Neil Stanage pentru The Hill, Trump s-a izolat într-un veritabil colț geopolitic, între un lider ucrainean căruia nu-i ascunde suspiciunile și un președinte rus care ignoră fățiș orice apel la armistițiu. În ultimele zile, Moscova a intensificat atacurile asupra orașelor ucrainene, folosind drone și rachete ca răspuns implicit la ambițiile de „mediere” ale republicanului.
Ironia face ca exact omul care se laudă că poate aduce pacea să fie, totodată, unul dintre cei mai fervenți critici ai ajutorului militar american acordat Ucrainei. De la începutul invaziei ruse, Trump a fost constant în poziția sa: prea mulți bani pentru Kiev, prea puțin interes pentru problemele interne ale Americii.
Într-o întâlnire tensionată din februarie, în Biroul Oval, Trump și vicepreședintele său, J.D. Vance, l-ar fi acuzat pe Zelenski de „lipsă de recunoștință” pentru sprijinul oferit de Washington – o acuzație pe cât de populistă, pe atât de convenabilă pentru baza sa electorală. Doar că între timp, frustrarea lui Trump pare să se îndrepte tot mai des și către cealaltă parte: Putin.
Pe 27 mai, într-o postare pe platforma Truth Social, Trump scria că „Putin se joacă cu focul” și că „dacă nu era el, lucruri foarte, foarte rele s-ar fi întâmplat deja în Rusia”. Ce anume înseamnă acele „lucruri foarte rele” nu e clar nici măcar pentru cei din cercul său apropiat, dar mesajul a fost suficient de transparent: fostul președinte nu mai este convins că liderul de la Kremlin îi respectă autoritatea informală.
Atacuri încrucișate
În ciuda acestei declarații ferme, Trump a revenit rapid la stilul său caracteristic: atacuri încrucișate. După ce l-a avertizat pe Putin, l-a criticat imediat și pe Zelenski, acuzându-l că prin felul în care vorbește „nu-și face un bine” și că „mai bine s-ar opri”. Atitudinea a fost primită cu derută chiar și în tabăra republicană, unde tot mai mulți încep să simtă că liderul lor oferă mai mult haos decât soluții.
Dilema este clară: fie Trump revine la sprijinirea Ucrainei, cu riscul de a fi acuzat că și-a încălcat propriile promisiuni, fie se retrage complet din procesul de negociere – o mișcare care, în practică, ar echivala cu o concesie făcută Kremlinului. Într-o astfel de ecuație, avantajul ar înclina rapid în favoarea Rusiei, mai ales în contextul în care Europa, deși solidară, nu poate egala resursele logistice ale SUA.
Citește mai mult AICI