Povestea ascensiunii Rusiei în 2024 începe să pară mai mult ficțiune decât realitate, comentează publicația de analiză militară Defense One, prin semnătura lui John R. Derni, cercetător la US Army War College.
„Regimul Assad din Siria a devenit o victimă a eforturilor din ce în ce mai disperate ale Moscovei în Ucraina, iar prăbușirea sa este o lovitură strategică și operațională care subminează narațiunea conform căreia Rusia este în ascensiune, Kievul este condamnat și Vladimir Putin este creierul strategic”, scrie Defense One.
Forțele ruse au luptat pentru Assad cel puțin de la sfârșitul anului 2015, când Moscova a decis să intervină în războiul civil sirian în numele unui regim familial pe care l-a sprijinit cu ajutor militar încă din anii 1950. Putin a încercat, de asemenea, să păstreze accesul la portul Tartus, unde se află singura bază militară a Rusiei din afara fostei Uniuni Sovietice.
Ajutorul Moscovei
În timpul războiului civil, angajamentul militar direct al Rusiei a constat în principal în atacuri aeriene asupra opozanților regimului sirian.
Moscova a trimis, de asemenea, un număr limitat de forțe blindate, unități de apărare aeriană și infanterie în această țară devastată de război, însă acestea s-au limitat în cea mai mare parte la protejarea activelor forțelor sale aeriene.
Mai semnificativă a fost desfășurarea a mii de oameni înarmați angajați de companii militare private ruse, cum ar fi Grupul Wagner. Aceștia au desfășurat operațiuni de asalt împreună cu unități siriene și au contribuit decisiv la succesul lui Assad la sfârșitul anilor 2010.
În lunile care au urmat invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, Moscova a început să transfere o parte din trupele sale regulate și mercenarii privați din Siria în războiul neașteptat de dificil de la o mie de kilometri spre nord. Este posibil ca Putin să fi considerat că aceasta este o mișcare cu risc scăzut care îl va ajuta să învingă rezistența ucraineană.
Prea puțin, prea târziu
În schimb, a contribuit la pecetluirea sorții lui Assad. Pe măsură ce rebeliunea siriană a luat amploare în ultimele săptămâni, Rusia ar fi trimis o parte din mercenarii săi înapoi pentru a sprijini regimul. A fost prea puțin, prea târziu. Implicațiile militare pentru Rusia sunt dramatice. Pierderea bazei navale Tartus va reduce drastic puterea militară a Moscovei în regiune. Doar o mână de nave de război erau staționate la bază, dar Rusia a consolidat din 2017 capacitatea instalației de a repara, aproviziona și întreține navele.
Permițând navelor de război să opereze pentru perioade mai lungi, mai departe de porturile lor de origine, Rusia era pregătită să conteste dominația NATO în Mediterana prin intermediul rachetelor de croazieră și al apărării aeriene de la bordul navelor – și chiar să își extindă influența în Africa de Nord și în Cornul Africii.
Citește mai mult AICI