Estonia, Letonia și Lituania ar trebuie să fie mândre de ocupația sovietică: exemplu despre cum Rusia vrea să-și înalbească paginile istoriei
În septembrie anul trecut Ministerul rus al Afacerilor Externe a defăimat statele baltice susținând că acestea nu au devenit democrații care respectă statul de drept. O nouă campanie de dezinfomare la adresa acestor state a fost orchestrată în contextul amânării paradei cu ocazia celor 75 de ani de la Al Doilea Război Mondial.
De data aceasta, startul a venit de pe contul de Twitter al ambasadei Rusiei în Estonia, care a scris un articol din Rusia, intitulat „De ce statele baltice erau un loc minunat pentru a trăi în timpul sovietic”.
Articolul în sine, bazat pe o serie de fotografii ale Estoniei, Letoniei și Lituaniei ocupate de sovietici în anii 1960, 1970 și 1980, a fost menit să prezinte statele baltice ca fiind cele mai privilegiate republici din URSS. Ceea ce articolul nu menționează este faptul că statele baltice au fost anexate ilegal de regimul sovietic.
Articolul face parte dintr-o serie de afirmații înrădăcinate în narațiunile de dezinformare pro-Kremlin și trece peste aspectele mai puțin plăcute a ceea ce poate fi înțeles doar ca o alegere editorială deliberată pentru a albi ocupația sovietică. Acesta susține, de exemplu, că „reformele radicale în stil sovietic au fost aplicate cu mult mai multă prudență” în statele baltice, fără a se referi chiar la represiunile sovietice. În special, articolul în sine a fost publicat la jumătatea lunii iunie, când statele baltice comemorează deportările în masă a populației în Siberia.
Articolul include, de asemenea, multe narațiuni clasice de dezinformare cum ar fi:
- „Letonia, Estonia și Lituania au fost considerate printre cele mai privilegiate dintre cele 16 republici ale URSS”.
- „Teritoriile baltice, cu populațiile lor letonă, lituaniană și estonă, s-au bucurat întotdeauna de un statut special, atât ca parte a Imperiului Rus, cât și a URSS. Autoritățile sovietice au încercat întotdeauna să ia în considerare circumstanțele istorice și economice speciale ale acestei regiuni „europene”, care era atât de diferită de restul țării”.
Statele baltice au fost și rămân o parte a Europei. Limba dominantă în URSS a fost rusa și a fost puternic promovată în școli și în viața publică în detrimentul limbilor locale.
În articol se afirmă, de asemenea, că Uniunea Sovietică a sprijinit culturile naționale, în timp ce în realitate cultura a fost un slujitor al regimului. După Al Doilea Război Mondial, canonul strict al realismului socialist stalinist a prevalat în Uniunea Sovietică, conform căruia artiștii trebuiau să medieze mesajele ideologice din partea Partidului Comunist într-o manieră realistă. După moartea lui Stalin, societatea sovietică a devenit mai liberală, iar cererile Partidului Comunist privind arta au devenit mai puțin stricte, însă prescripțiile oficiale ale culturii sovietice au rezistat până în anii 1980.
Dezvoltarea controlată de Moscova a unei economii foarte centralizate și planificate a dus la penuria constantă de bunuri comune, la industrializarea forțată fără a lua în considerare interesele comunităților locale și la sosirea lucrătorilor migranți din întreaga Uniune Sovietică în statele baltice. Până în 1989, estonienii reprezentau doar 61,5% din populația totală a țării lor. În Letonia, cifra respectivă a fost de 52%.
„Ca urmare, nivelul de trai în cele trei republici a fost mai mare decât restul URSS, cu salarii duble sau triple ale celor din restul țării, cu oameni care nu au simțit la fel de acut dificitul în produse, haine și alte elemente”.
Dar de ce să fii atât de modest? Potrivit unui funcționar din cadrul Comitetului de planificare de stat al SSR estonian, în 1980 venitul național pe cap de locuitor al Estoniei a fost mai mare decât cel al Regatului Unit, Norvegiei sau Finlandei. Cu toate acestea, evaluările mai realiste, deși aproximative, indică faptul că PIB-ul estonian spre sfârșitul anilor 1980 a fost de 2200 USD–2300 USD pe cap de locuitor, o cifră care corespundea nivelurilor constatate în Ungaria, mai degrabă decât în Finlanda, al cărei PIB era de fapt de zece ori mai mare la momentul respectiv.
O bună imagine de ansamblu a vieții sub dominația sovietică este oferită și de canalul de YouTube al Rusiei Beyond. Într-un videoclip din 2018, gazda afirmă că „există oameni care și-au trăit cea mai mare parte a vieții în timpul dominației sovietice și nu doresc să se întoarcă. Țara a fost izolată, închisă lumii exterioare. Deci această imagine frumoasă despre URSS este în mare parte o viziune distorsionată asupra tinereții sau un rezultat al cunoștințelor slabe de istorie”.
Dmitri Teperik, directorul executiv al think tank-ului Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate, subliniază că Kremlinul este capabil să-și inspire adepții să încerce să slăbească sau să submineze realizările Occidentului. Cu toate acestea, „este surprinzător de neputincios în încercările sale mediocre de a crea noi sensuri pozitive„.
Într-o situație în care doar trecutul pare să aibă un viitor luminos, răsucirea faptelor și selectarea atentă a imaginilor pentru a susține narațiunea Kremlinului a fost o tactică de timp onorată pentru a trece cu vederea paginile neplăcute ale istoriei sovietice.