Fără MIR, pentru pace între națiuni, împotriva agresiunii…

0 59

Editorial de Victor Pelin

„Din start, din momentul semnării acordurilor de instituire a companiei MIR era evident că, în principiu, nu poate exista un spațiu informațional comun pentru fostele republici după destrămarea imperiului sovietic. Autoritățile moldovene au înțeles acest lucru după trecerea a 30 de ani. Sigur, mai bine mai târziu, decât niciodată. Totuși, pentru comparație, merită amintit faptul că autoritățile ucrainene au înțeles acest lucru de la bun început, abținându-se de la semnarea acordurilor menționate…”

Denunțarea acordului privind crearea teleradiocompaniei MIR

La 19 aprilie 2023 Guvernul Republicii Moldova a decis denunțarea acordului privind crearea teleradiocompaniei interstatale “MIR”, semnat în 1992, și a acordului privind garanțiile de drept internațional pentru funcționarea liberă și independentă a companiei „MIR”, semnat în 1993. Când fusese semnate acordurile menționate, scopul urmărit era crearea unui spațiu informațional comun al statelor interesate. Documentele semnate prezintă interes prin prisma garanțiilor de drept internațional pentru compania MIR:

  • proprietățile și activele companiei se bucură de imunitate în privința intervenției administrative, judiciare și față de acțiunile executorilor;
  • arhivele și documentele companiei, precum și sediul acesteia sunt inviolabile;
  • proprietățile companiei nu pot fi supuse percheziției, confiscării sau sechestrului administrativ;
  • compania și proprietățile acesteia sunt scutite de impozite directe și taxe de orice natură, cu excepția plăților pentru utilități și alte servicii;
  • compania este scutită de taxe vamale și restricții la importul și exportul de articole destinate utilizării în scopurile prevăzute de statutul „MIR”;
  • reprezentanții companiei, în exercitarea funcțiilor lor oficiale, beneficiază de imunitate, neputând fi arestare sau reținute, aflându-se în afara jurisdicției administrative și judiciare;
  • corespondența oficială și documentele reprezentanților din cadrul companiei sunt inviolabile etc.

Astfel, ne convingem că MIR dispunea de toate garanțiile pentru crearea unui spațiu informațional unic, controlat dintr-un singur centru. Că este așa ne-o confirmă faptul că de 15 ani, din februarie 2008, președinte al consiliului director al companiei MIR este Dmitry Peskov, adjunctul șefului administrației președintelui Federație Ruse, Vladimir Putin, și secretarul de presă al acestuia. Înainte de a fi angajat de administrația lui Putin, Peskov a recunoscut că împărtășea idealurile lui Vladimir Jirinovski, care visa la expansiunea imperialistă până la Oceanul Indian, în care soldatul rus urma să-și spele ciubotele.

În lumina acestor circumstanțe, având în vedere imunitatea de care se bucura compania MIR și reprezentanții acesteia, precum și idealurile conducerii companiei, devine clar motivul retragerii Republicii Moldova din acorduri de constituire, menționate: „Denunțarea participării țării noastre la activitatea companiei MIR va contribui la… protejarea spațiului audiovizual național și regional, în vederea asigurării securității informaționale”.

Lipsa temeiurilor pentru un spațiu informațional unic post-sovietic 

Argumentarea guvernanților moldoveni privind necesitatea denunțării acordurilor referitoare la compania MIR este, oarecum, incompletă. Sigur, argumentele privind asigurarea securității informaționale, alături de economisirea anuală a resurselor în sumă de aproximativ $200 mii, cheltuiți pentru finanțarea  companiei MIR (aproximativ 40 milioane lei în ultimii 20 de ani), sunt pertinente. Totuși, nu trebuie să uităm principalul moment – scopul declarat pentru instituirea companiei MIR a fost crearea unui spațiu informațional comun. Respectiv, întrebarea de bază este – chiar crede cineva că a fost posibilă crearea unui spațiu informațional post-sovietic comun, având în vedere că:

  • imediat după disoluția URSS au fost inspirate și alimentate conflicte separatiste în Georgia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Ucraina, cu scopul de a le ancora și supune intereselor Federației Ruse de a reface imperiul năruit. Respectiv, niciunul dintre conflicte menționate nu a fost și nici nu putea fi soluționat cu implicarea Rusiei, care le-a utilizat drept pretexte pentru a-și asigura prezența militară în statele menționate, urmată de agresiune directă, cum a fost cazul Georgiei și Ucrainei;
  • președintele Rusiei și-a anunțat fără ocolișuri intenția de a viola integritatea teritorială a ex-republicilor sovietice, pentru a readuce în componența Rusiei așa-zisele cadouri ale poporului rus. Pretext pentru realizarea acestei idei curajoase ar fi inexistența în URSS a unei legi privind procedura de ieșire a republicilor unionale din URSS. De fapt, o astfel de lege fusese adoptată încă la 3 aprilie 1990, cu aproximativ un an și jumătate înaintea disoluției URSS;
  • Rusia a agresat Ucraina în februarie 2022, în urma căreia sute de mii de oameni și-au pierdut viața sau sănătatea, au fost distruse mii de localități și infrastructura vitală a statului frățesc;
  • sunt amenințate nu doar statele în care au fost inspirate conflicte separatiste, ci și unul dintre principalii parteneri ai Rusiei din cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) – Kazahstanul, care a reacționat nervos la anunțarea intențiilor lui Putin. Mai mult, șeful statului kazah s-a văzut nevoit să-i răspundă desfășurat lui Putin ce crede despre pretinsele cadouri ale poporului rus etc.

Cele menționate au fost invocate pentru a sublinia că niciodată nu au existat premise pentru crearea unui spațiu informațional comun al fostelor republici sovietice. Cu atât mai mult nu există temei pentru a pretinde că un astfel de spațiu ar putea exista pe viitor. Și e clar de ce:

  • Ucraina, Republica Moldova și Georgia s-au angajat într-un proces dificil de integrare europeană;
  • statele ex-sovietice din Asia Centrală încearcă să se desprindă din îmbrățișările fratelui mai mare, căutând protecția Organizației Statelor Turcice sau a Republicii Populare Chineze (RPC). Ultima s-a angajat chiar să asigure suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Kazahstanului. Respectiv, din punct de vedere geografic, angajamentul RPC face, oarecum, imposibil accesul Rusiei la hotarele celorlalte state central asiatice pentru a le retrage cadourile poporului rus;
  • Azerbaidjanul, alături de Turcia, este parte a proiectului: o națiune în două state, care meditează asupra creării unei armate comune;
  • Armenia, după războiul de 44 de zile cu Azerbaidjanul, din 2020, caută alte soluții de securitate, decât cele propuse de Rusia, refuzând de curând a organiza pe teritoriul său a exercițiilor militare cu participarea statelor membre ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Este un indicator că guvernarea lui Nikol Pașinian preferă să acționeze după principiul – apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur;
  • Belarusul și-a pierdut, practic, suveranitatea și independența, devenind totalmente dependentă de Rusia și intențiile acesteia. Lucrurile au evoluat până la limita după care Belarusul s-a văzut nevoit să permită Rusiei folosirea propriului teritoriu pentru agresarea Ucrainei, precum și depozitarea armei nucleare tactice, devenind astfel țintă pentru eventuale atacuri preventive de descurajare.

După cele menționate, se ivește o întrebarea, oarecum, retorică: a privit cineva emisiuni ale companiei MIR în care să fie: a) condamnată agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei; b) reflectate corect, imparțial, cauzele războiul dintre Armenia și Azerbaidjan, implicarea și rolul Rusiei; c) arătate ciocnirile militare în lanț dintre Tadjikistan și Kîrgîzstan; d) prezentată falsificarea rezultatelor alegerilor în Rusia, Belarus și alte republici post-sovietice cu regimuri autoritare, în care guvernările nu se schimbă câte un sfert sau o treime de veac; e) scoasă în evidență modificarea continuă a constituțiilor pentru prelungirea la nesfârșit a mandatelor regimurilor dictatoriale etc.? Este dificil să ne imaginăm că MIR difuzează emisiuni în care ar fi reflectate subiectele menționate. Iar asta înseamnă că, de fapt, face propaganda prin omisiune, adică prin ascunderea sub preș a evenimentelor și fenomenelor de mare interes public.

Nu există și nu au existat emisiuni ale companiei MIR pe marginea unor probleme similare celor menționate. De aceea, este evident că idea spațiului informațional unic pentru întreg arealul statelor  post-sovietice este, pur și simplu, lipsită de sens. De fapt, un spațiu de acest gen se poate limita doar la Rusia și Belarus – două dictaturi autoritariste, în care guvernarea nu s-a schimbat de un sfert de veac. Republica Moldova nu poate avea niciun interes pentru a fi parte al acestui așa-zis spațiu informațional comun, și încă să mai contribuie financiar la menținerea lui. Iar nostalgicii după estetica și miturile sovietice pot viziona produsele companiei MIR prin intermediul internetului.

Necesitatea combaterii ipocriziei…

Mai există un argument pentru denunțarea acordurilor referitoare la compania MIR, unul moral. Este pur și simplu imoral, o adevărată ipocrizie, din partea companiei care se numește MIR (în traducere din rusă – Pace) ca să nu reflecte amplu, pe întreg pretinsul spațiu comun, subiecte precum:

  • reținerea, arestarea și condamnarea la ani grei de pușcărie a cetățenilor ruși pentru că susțin pacea și protestează împotriva războiului declanșat de țara lor împotriva Ucrainei, pentru simpla afișare a cuvântului Pace sau a echivalentului acestuia – Nu războiului!;
  • pedepsirea copiilor din Rusia prin separarea lor de părinți pentru simpla exprimare a empatiei față de semenii lor din Ucraina, care sunt uciși sub bombardamentele rusești;
  • șirul de rezoluții ONU, votate de aproximativ ¾ din statele membre, privind condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, începând cu 2014, când a fost anexată Crimeea și până în prezent;
  • rezoluțiile instituțiilor internaționale, prin care Rusia este recunoscută drept stat terorist;
  • decizia Curții Penale Internaționale de la Haga privind începerea urmăririi penale a lui Putin pentru crime de război, legate de deportarea ilegală a copiilor din Ucraina etc.

De fapt, în Rusia cuvântul MIR (Pace) a fost interzis, iar compania MIR, în mod ciudat, funcționează. Astfel, în ajunul sărbătorii muncii, la 1 mai, secretarul de presă al președintelui Putin, Dmitry Peskov, a fost întrebat direct de jurnaliști dacă, în contextul războiului din Ucraina, mai poate fi utilizată lozinca tradițională Mai, Muncă, Pace!? Înaltul demnitar, fan al lui Jirinovski, a evitat un răspuns explicit, invocând cadrul legal: “lozincile trebuie să fie convenite în prealabil cu autoritățile locale. În conformitate cu legislația noastră trebuie depuse cereri, iar toți parametrii pot fi clarificați cu autoritățile locale”. Acest răspuns ascunde un adevăr – pacea nu poate asigura confiscarea cadourilor poporului rus și nici accesul soldatului rus la țărmurile Oceanului Indian pentru a-și spăla ciubotele. Iar scopul regimului putinist a fost exprimat pe șleau – adunarea presupuselor pământurilor rusești, așa cum o făcea Petru cel Mare.

În circumstanțele menționate, suntem martorii unei situației bizare. Pe de o parte, în Rusia este practic interzis cuvântul pace, cetățenii țări respective fiind pedepsiți pentru afișarea acestuia, iar, pe de altă parte, reprezentantul frontului imperialist rusesc din Republica Moldova își exprimă indignarea față de decizia Republica Moldova de a denunța acordurile privind compania MIR, care în mod ciudat nu contribuie în niciun fel la promovarea păcii și condamnarea războiului. Asta demonstrează că autoritățile au procedat corect, punând capăt manifestării ipocriziei.

Concluzii

Compania MIR a promovat politici de dezinformare a populației prin intermediul omisiunilor, adică prin refuzul deliberat de a reflecta evenimente și fenomene cu adevărat importante pentru societățile din statele fostei URSS. Dar și prin manipulare directă. Singura rațiune pentru existență pe teritoriul Republicii Moldova a filialei companiei MIR a fost alimentarea nostalgiei pentru defuncta URSS, idealizând trecutul sovietic și ignorând crimele comise de regimul comunist: zeci de milioane de oameni uciși în timpul războiul civil; colectivizarea forțată în loc de oferirea pământului țăranilor; industrializarea din contul populației majoritare, a țărănimii care constituia aproximativ 80% și care a fost supusă holodomor-ului; represiunile politice și crearea arhipelagului GULAG; prietenia regimului comunist cu cel nazist, soldată cu împărțirea Europei de Est între cele două tiranii, care a condus ulterior la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, etc.

Din start, din momentul semnării acordurilor de instituire a companiei MIR era evident că, în principiu, nu poate exista un spațiu informațional comun pentru fostele republici după destrămarea imperiului sovietic. Autoritățile moldovene au înțeles acest lucru după trecerea a 30 de ani. Sigur, mai bine mai târziu, decât niciodată. Totuși, pentru comparație, merită amintit faptul că autoritățile ucrainene au înțeles acest lucru de la bun început, abținându-se de la semnarea acordurilor menționate.

Sursa: https://www.ipn.md

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata