Alianța Nord Atlantică a depășit dezacordurile politice la summit de la Vilnius și începe să privească spre summit-ul jubiliar de la Washington din 2024. Cu toate acestea, unitatea politică de la Vilnius nu va rezolva adevăratele provocări de pregătire pentru luptă care încă afectează NATO.
Pe scurt: apărarea avansată a NATO nu va fi nici adecvată, nici pregătită în mod adecvat pentru descurajare efectivă, decât dacă toate capitalele europene își iau în serios sarcinile, scrie în The Telegraph generalul american în rezervă, Ben Hodges, fostul comandant al trupelor SUA în Europa.
Din toate punctele de vedere, Comandantul Suprem al Aliaților, generalul Christopher Cavoli a prezentat națiunilor aliate cele mai rafinate propuneri militare din ultimii 30 de ani cu privire la modul de apărare efectivă a NATO. În timp ce alianța vestică a vorbit despre pregătire încă din 2014, de la Planul de acțiune de pregătire (RAP) la Inițiativa de pregătire a NATO (NRI), nu a avut loc nicio schimbare de cultură strategică reală până la Summit-ul de la Madrid de anul trecut.
Riscurile și amenințările pentru Alianță sunt în creștere și nu lipsesc puterile adversare dispuse să folosească atât instrumente nemilitare, cât și cele militare pentru a doborî cea mai puternică și de succes Alianță militară din istorie. Ca răspuns, NATO continuă să se bazeze pe angajamentul de neînlocuit al Statelor Unite, pe de o parte, și pe disponibilitatea Europei și a Canadei pentru o împărțire echitabilă a poverii.
Acum, când toată lumea vorbește despre apărarea colectivă și descurajarea prin prezență înaintată – pentru a descuraja ori a învinge amenințarea militară rusă – subfinanțările militare și slabele performanțe înregistrate de țările europene nu mai pot fi acceptate, spune Hodges.
Rusia nu trebuie subestimată
Multe personalități publice au fost prea dornice să sublinieze deficiențele performanței militare a Rusiei în Ucraina. Aceste evaluări, deși sunt în mod obișnuit la obiect, deseori concluzionează că amenințarea militară a Rusiei va fi semnificativ mai mică pe termen lung. Din păcate, multe dintre aceste voci provin din capitalele europene care au neglijat de prea mult timp apărarea națională și colectivă. În mod paradoxal, înțelegerea de către NATO a punctelor forte și a punctelor slabe ale Rusiei este adesea mai bună decât a slăbiciunilor sale. Poate ne putem păcăli publicul cu o comunicare strategică, dar nu și planificatorii militari ai statului major rus, spune generalul american.
În ultimul deceniu, fiecare comandant militar al NATO a trebuit să răspundă la o singură întrebare simplă- dispun de suficiente unități gata de luptă și capabile să lupte? Această întrebare vine la pachet cu alte întrebări: Au aceste unități o structură de comandă și control adecvată? Dispun de logistică bine pusă la punct și stocuri suficiente de muniții? Pot aceste unități să apere fiecare și oricare membru aliat? Investițiile în descurajarea militare costă mai puțin decât un război și recucerirea unor teritorii. E suficient să ne uităm la războiul în plină desfășurare din Ucraina: acest război sângeros și costisitor ne arată ce se întâmplă când descurajarea militară eșuează, spune Ben Hodges.
Punerea la dispozitia SACEUR a resurselor necesare, în special a stocurilor de razboi și a muniției lipsă în prezent, este una dintre cele mai critice provocări cu care se va confrunta NATO în cazul în care o operațiune de apărare colectivă va începe în viitorul apropiat.
Citește mai mult AICI