Grupul Wagner: armata de mercenari și infractori pe care mizează Kremlinul pentru a obține victorii în Ucraina
Analiză de Marin Gherman
La mijlocul lunii ianuarie, Ministerul rus al Apărării a recunoscut în premieră meritele grupului Wagner în Ucraina. Tensiunile dintre armată și grupul Wagner, al cărui patron a criticat modul în care generalii poartă războiul, sunt de notorietate. În plus, Kremlinul a preferat să fie în general discret, în ultimii ani, cu privire la legăturile sale cu grupul Wagner și activitățile acestuia. Recunoașterea meritelor acestei armate de mercenari – care e ilegală chiar și conform legislației ruse – arată rolul tot mai mare pe care grupul Wagner îl joacă în război.
„Armata nimănui” care a invadat Donbassul în 2014
Ucraina a fost primul stat în care grupul Wagner a fost testat în teren, încă din 2014, când mercenarii au luptat alături de forțele separatiste din Donbass. La vremea respectivă era numită o „armată a nimănui”, chiar dacă era evident că acționează la ordinele Moscovei.
Au urmat războiul din Siria, unde mercenarii Wagner au fost folosiți ca forțe de infanterie, apoi gruparea a fost implicată într-o serie de conflicte din Africa (Sudan, Mali, Republica Centrafricană), miza implicării fiind exploatarea unor resurse minerale. În paralel, Wagner contribuie și la proiectarea forței Rusiei în toate acele regiuni ale lumii, permițându-i, în același timp, Kremlinului să se delimiteze de anumite acțiuni și operațiuni (sau de pierderi de personal) cu care nu vrea să fie asociat public. Toate aceste avantaje sunt obținute gratis, fără să fie nevoie ca statul să plătească pentru operațiunile externe ale Wagner.
Grupul Wagner este finanțat și coordonat de omul de afaceri Evgheni Prigojin, aşa-numitul „bucătar” al lui Vladimir Putin, care este responsabil și cu „fabrica de troli” de la Sankt Petersburg, probabil cel mai cunoscut centru de dezinformări online de dinainte de război. Prigojin este emblematic pentru sistemul de relații client – patron din Rusia lui Putin: finanțează fabrica de troli, coordonează grupul Wagner și alte proiecte dar, ca răsplată, asigură prin firmele sale, din banii publici, alimentația tuturor școlilor, grădinițelor din capitala Rusiei și a armatei.
Războiul din Ucraina a forțat Rusia să își asume grupul Wagner
După ce Rusia a invadat Ucraina, Kremlinul a negat o perioadă de timp orice implicare a grupului Wagner în război. Pe 1 mai 2022 ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că grupul Wagner nu activează pe teritoriul Ucrainei, fiind vorba de o dezinformare a Kievului.
„Acolo sunt foarte mulți mercenari din Occident. Discuțiile despre grupul Wagner în Ucraina sunt lansate pentru a distrage atenția de la acțiunile colegilor noștri din Occident”, a spus Lavrov. Șeful diplomației ruse a răspuns și acuzațiilor Franței că grupul Wagner luptă în Mali, precizând că mercenarii ruși au fost invitați acolo să asigure ordinea publică. El a adăugat că Moscova nu răspunde de acțiunile grupului Wagner pentru că este vorba de „o companie privată”.
În iulie, corespondenții ruși din estul Ucrainei scriau deja despre succesele grupului Wagner, care ar fi reușit să distrugă „un centru de observare a neonaziștilor ucraineni” de la centrala termică din Uglegorsk. Tot atunci, Ministerul Apărării al Marii Britanii a publicat un raport, potrivit căruia grupul Wagner era responsabil de unele zone ale frontului din cauza lipsei de personal militar. „Noul nivel de integrare a grupului în structurile armatei subminează politica autorităților ruse de a nega legăturile dintre compania militară privată și stat”, a precizat ministerul britanic.
Legitimarea discursivă a grupului de către autoritățile ruse s-a produs pe 13 ianuarie, când Ministerul rus al Apărării a recunoscut în premieră meritele mercenarilor în desfășurarea unor ofensive de succes pe teritoriul Ucrainei. A fost menționată, în special, vitejia luptătorilor Wagner în perioada „eliberării” orașului Soledar din Donbass. Această „legitimare” a grupului Wagner de către armată a părut oarecum surprinzătoare, dat fiind că sunt notorii tensiunile dintre Prigojin și conducerea militară. De altfel, cu doar câteva zile înainte, Prigojin afirmase prima oară că trupele sale controlează Soledarul doar pentru a fi contrazis public de armată, care a transmis că luptele continuă și a sugerat că ea este cea care duce greul bătăliei pentru Soledar, nu grupul Wagner.
O armată de pușcăriași care atacă în valuri, fără să țină cont de pierderi
În septembrie 2022 publicația independentă rusă Meduza a publicat un video de la o pușcărie care cuprinde un discurs al lui Prigojin în fața unui grup de deținuți. „Probabil că ați auzit de Wagner. Războiul e greu. Nu se compară cu cele din Afganistan și Cecenia. Am consumat deja de două ori și jumătate mai multă muniție decât la Stalingrad”, a declarat Prigojin. El le-a promis pușcăriașilor libertate în schimbul înscrierii în armata sa.
În timpul vizitelor din vară, Prigojin ar fi fost însoțit și de alți reprezentanți ai grupului Wagner. Potrivit mărturiilor, „bucătarul” lui Putin le-a zis deținuților că are o misiune specială din partea președintelui de a câștiga războiul din Ucraina.
La mijlocul lunii ianuarie presa din Ucraina a scris că în Rusia au început să fie vizitate și închisorile pentru femei cu scopul de a le înrola în armată. Mai mult decât atât, ar fi existat un grup de femei din Krasnodar care au fost trimise pe front în decembrie, fără să se știe prea multe informații despre soarta lor.
Nu se știe exact câți deținuți au ales până acum să se alăture grupului Wagner, dar estimările variază între câteva mii și douăzeci de mii. La fel, nu se știe câți din acești deținuți au fost uciși în Ucraina; Statele Unite estimau că doar în zona Bahmut – Soledar și-ar fi pierdut viața peste 4000 de luptători Wagner; cu siguranță că, dată fiind ponderea deținuților în organizație, ei reprezintă o parte importantă a pierderilor. Partea ucraineană a vorbit în repetate rânduri de o tactică a atacurilor în valuri umane în luptele de la Bahmut – Soledar, acuzându-i pe ruși că nu țin cont de pierderi și literalmente avansează călcând pe cadavrele celor trimiși înainte. Informația este greu de verificat din surse independente, dată fiind natura brutală a bătăliei, care face aproape imposibil accesul presei, dar amploarea pierderilor, recunoscută chiar și de Prigojin, sugerează că ucrainenii nu mint. Cu toate acestea, recrutările continuă, mai ales că, la începutul acestui an, a avut loc grațierea unui prim lot de deținuți, după ce și-au finalizat serviciul de șase luni în Ucraina.
Deținuți recrutați de Wagner ar fi asistat la sau ar fi fost implicați în execuții publice, torturi și alte crime de război.
Mizele lui Prigojin: mai mulți bani și mai multă putere
Evgheni Prigojin nu și-a fondat (și nu își folosește) armata de mercenari din patriotism. Mizele sale sunt economice și politice: vrea mai mulți bani și mai multă putere. Implicarea Wagner în conflictele africane cu scopul de a obține acces la resurse minerale este documentată de ani de zile. Statele Unite afirmă că Prigojin încearcă să facă acum același lucru și în Ucraina, iar obsesia pentru zona Bahmut – Soledar se explică și prin faptul că în zonă sunt importante mine de ghips și de sare. Bahmutul are, desigur, și o importanța strategică, putând fi folosit ca rampă de lansare a unei ofensive în direcția Slaviansk, dar câștigurile strategice generate de posibila sa capturare (sau de cea a Soledarului) nu sunt atât de semnificative încât să justifice în vreun fel pierderile mari suferite de ruși. Observatorii străini și ucraineni au observat însă în repetate rânduri că Rusia are nevoie disperată de a obține o victorie, în condițiile în care ultimele câștiguri semnificative le-a obținut, cu mari sacrificii, în vară, tot în Donbass, iar de atunci a fost forțată de mai multe ori să bată în retragere în fața contra-ofensivelor ucrainene. Iar acesta este obiectivul politic al lui Prigojin, să îi ofere patronului său, Vladimir Putin, o victorie. Acest obiectiv trebuie văzut ca parte a eforturilor de a-i demonstra președintelui rus că grupul Wagner este mult mai eficient decât armata guvernamentală.
În această cheie, a luptei pentru influență pe lângă Putin – și poate chiar de poziționare pentru ca într-o bună zi să îi devină succesor – pot fi privite și criticile lui Prigojin la adresa armatei conduse de Serghei Șoigu, și el un apropiat și un posibil succesor al președintelui.
Citește toată analiza AICI