Înapoi la lupta în tranșee. De ce noile tehnologii avansate nu au revoluționat câmpul de luptă din Ucraina
Războiul din Ucraina este purtat cu tehnologii avansate, de la drone dirijate de la distanță până la supraveghere din spațiu, arme de mare precizie, rachete hipersonice, dispozitive de bruiaj portabile și inteligență artificială, se arată într-o analiză publicată de revista Foreign Affairs și semnată de Stephen Biddle, profesor de relații internaționale la Universitatea Columbia și cercetător la Council on Foreign Relations.
Argumentul multor experți este că acestea sunt de natură să transforme natura războiului, în asemenea măsură că echipamente precum tancurile ar deveni învechite, iar metodele tradiționale, cum ar fi acțiunile ofensive pe scară largă, nepractice. „Cred că asistăm la un moment crucial în istoria militară: reapariția apărării ca formă decisivă de război”, a apreciat analistul militar David Johnson. Dronele, inteligența artificială și adaptarea rapidă a tehnologiilor comerciale în Ucraina creează „o adevărată revoluție militară”, a observat și strategul militar T. X. Hammes. Fostul director executiv al Google și consilier al Pentagonului Eric Schmidt a susținut că luptele din Ucraina demonstrează că „viitorul războiului va fi dictat și purtat cu drone”
Totuși, în multe privințe, acest război pare destul de familiar: soldați târându-se prin tranșee noroioase amintesc mai degrabă de Primul Război Mondial decât de Războiul Stelelor. Iar câmpurile împânzite de mine aduc destul de bine cu câmpul de luptă din Al Doilea Război Mondial.
Aceste aspecte prilejuiesc întrebarea cât de diferit este de fapt acest război. Cum poate coexista tehnologia de ultimă generație cu astfel de ecouri ale trecutului îndepărtat? Răspunsul este că, deși anumite unelte sunt noi, rezultatul lor nu este neapărat unul revoluționar. Armatele obișnuiesc să se adapteze la noile amenințări, iar contramăsurile adoptate de ambele părți beligerante au diminuat drastic efectele nete ale noilor arme și echipamente.
Cât de letal este câmpul de luptă modern
O modalitate de a evalua impactul noilor arme este analiza pierderilor pe care acestea le-au provocat. Cei care susțin teza unei revoluții militare în războiul din Ucraina argumentează că noile tehnici de supraveghere, cum ar fi cuplarea dronelor cu armele de precizie, au crescut drastic letalitatea câmpului de luptă modern. Totuși, letalitatea realizată (spre deosebire de letalitatea potențială) a armelor rusești și ucrainene nu diferă radical de cea observată în războaiele anterioare, iar în unele cazuri este chiar mai mică.
De exemplu, cei cu un punct de vedere revoluționar spun că pierderile mari în privința tancurilor reprezintă indicatorul cheie pentru uzura morală iminentă a acestora în fața noilor arme antitanc precise și letale. În mod cert, ambele părți au avut pierderi grele: Rusia și Ucraina au pierdut fiecare mai mult de jumătate din tancurile cu care au intrat în război. La momentul invaziei, Rusia avea aproximativ 3.400 de tancuri. Însă în aproape un an de război, a pierdut undeva între 1.688 (numărul verificat fotografic de organizația open-source Oryx) și 3.253 de bucăți(numărul revendicat de Ministerul ucrainean al Apărării), ceea ce înseamnă o rată cuprinsă între 50% și 96%. Ucraina avea în aproximativ 900 de tancuri și a pierdut cel puțin jumătate(cifra Oryx) în aceeași perioadă. Ambele țări au introdus vehicule suplimentare. Rusia, în special, are rezerve extinse de vehicule mai vechi care au scoase din depozite.
Totuși, acestea nu sunt rate neobișnuit de mari pentru un război major. În doar patru zile, în timpul bătăliei de la Amiens (1918), Regatul Unit a pierdut 98% din tancuri. În 1944, Germania a avut pierderi de 122%, iar URSS, în 1943 și 1944, de 109% și, respectiv, 80%. Într-o singură bătălie din Normandia (Operațiunea Goodwood, în iulie 1944), Regatul Unit a pierdut mai mult de 30 la sută din blindatele sale în doar trei zile de luptă.
În ceea ce privește artileria, cel puțin din 1914 încoace, aceasta a provocat mai multe victime în războaiele majore decât orice altă armă. Unii observatori cred că până la 80-90% dintre victimele ucrainene au fost cauzate de focul de artilerie. Multe relatări despre luptele din Ucraina constau în următoarele scene: drone trimise în recunoaștere și transmiterea rapidă a informațiilor în vederea țintirii cu precizie de către artilerie ghidată. Asocierea unor proiectile neghidate cu noile sisteme de recunoaștere cu drone și țintire rapidă este deseori descrisă ca fiind o evoluție nouă și profundă în Ucraina.
Citește articolul integral AICI