Iulian Chifu: Reminiscenţele socialiştilor pro-ruşi în Republica Moldova – statul fără avocaţi
Anul 2021 a început prost în Republica Moldova. Nu pentru că nu există un Guvern decât interimar şi ciopârţit, după ce guvernul de consilieri a lui Dodon a ales să îşi ia tălpăşiţa, chiar dacă era interimar – nicăieri în lume un ministru nu pleacă nicăieri ca la piaţă, până nu-i vine un înlocuitor legal şi nu predă treburile domeniului său.
Nu pentru că nu există majoritate într-un Parlament pe deplin compromis, în care toţi anunţă că vor anticipate dar se codesc să şi voteze o asemenea rezoluţie a Parlamentului care să organizeze anticipatele la o data clară, auto-dizolvând Parlamentul – e voinţa manifestă a parlamentarilor, eventual cu două treimi majoritate calificată, nu o poate respinge nimeni. Nu pentru că e pandemie şi oamenii se îmbolnăvesc şi mor pe capete, fără medicamente şi fără perspectiva unui vaccin, dacă nu ar fi angajamentul României de a împărţi cee ace are cu cetăţenii Republicii Moldova.
De această dată e vorba despre legi fără cap care distrug o meserie, cea de avocat. Nu o meserie oarecare, să ne înţelegem. Ci o meserie liberală. O meserie în care apărătorul oricărui om cu probleme de drept civil, administrativ sau penal are un rol obligatoriu, îndeplinind un drept fundamental al cetăţeanului într-un proces: cel de a fi apărat. Da, statul rămâne obligat să furnizeze apărătorul din oficiu, în cauzele penale, cu un cost minim, dacă nu are apărător ales. Dar în rest, situaţia ajunge să frizeze imposibilitatea statului Republica Moldova de a asigura accesul la apărare calificată şi, deci, dreptul la un proces corect, la o judecată în care poziţia fiecăruia dintre cei implicaţi să fie făcută cu tot arsenalul de instrumente pe care numai un avocat le învaţă.
În 2021, în Lista avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au rămas deja cu 372 mai puţini avocaţi faţă de anul 2020. După cum avertizau deja purtătorii de robă, situaţia este una dramatică. Republica Moldova are astăzi 1673 de avocaţi şi se anunţă că în fiecare lună care va trece, vor continua suspendările activităţii avocaţilor, ceea ce ar însemna o diminuare dramatică a participării apărătorilor la exercitarea actului de justiţie. De la începutul anului, o dată la două zile, un avocat pleacă din sistem. Deja pandemia de coronavirus afecta extrem de mult avocaţii ca orice meserie liberală, profesie care se finanţează singură din banii cienţilor sau orice antreprenor a cărui afacere depinde de clienţi, de circulaţia lor pe stradă şi de accesul în interiorul clădirii unde se desfăşoară afacerea.
În statele serioase, orice meserie care nu poate fi exercitată în pandemie – nu numai în zona hoteluri restaurante, care sunt închise sau afectate de măsurile luate de stat pentru a limita răspândirea coronavirusului – primeşte compensaţii. Bineînţeles că Igor Dodon şi Guvernul său aveau ultima preocupare să se ocupe de micile afaceri locale. Cu atât mai puţin de meseriile liberale. Nu-i vorba, nici nu avea bani de unde să sprijine micii investitori, comercianţi şi practicanţii meseriilor liberale. După ce te-ai certat şi te-ai izolat de toată Europa, de întreg Occidentul, cine să-ţi dea bani pentru o economie fragile şi nesustenabilă, dependentă de împrumuturi externe. Deci deja avocaţii aveau probleme mari, mai ales dacă instanţele s-au închis sau şi-au diminuat drastic activitatea.
Peste această năpastă naturală, venită cu pandemia, statul Republica Moldova a ales să mai adauge o belea pentru avocaţi, că doar nu e nevoie de apărători în instanţe. Este vorba despre majorarea dramatică a contribuţiilor pe care avocaţii sunt obligaţi să le achite, începând cu ianuarie 2021. Aceasta va determina suspendarea activităţii sau plecarea multor avocaţi în alte domenii, ceea ce va atrage după sine urmări dezastruoase. Legea nr. 255 din 16 decembrie 2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021, Art. 5 alin. (2), notează faptul că “(2) Contribuţia de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă fixă anuală (taxa fixă anuală) calculată pentru plătitorii specificaţi la pct. 1.61 din anexa nr. 1 la Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale se stabileşte în mărime de 24255 de lei”.
Până la legea bugetului, fuşărită la viteză şi fără dezbatere de Dodon şi de majoritatea sa cu Partidul Şor sau grupul Pentru Moldova, contribuţia era de 9270 lei. Adică o creştere la peste 260%. După an de pandemie!!!
Avocatul plăteşte la Uniunea avocaţilor cotizaţia de 1200, iar la fisc, 4056 lei anual asigurarea medicală, şi un impozit pe venit de 12 la sută, după ce a reţinut cheltuielile de funcţionare minime. Deci avocatul rămână cu mai puţin de jumătate din onorariul de pe chitanţă. Deci echivalentul a 1155 Euro este doar contribuţia socială. Suma cheltuielilor se ridică la circa 50.000 lei pe an, adică în jurul mediei veniturilor unui avocat care munceşte un an întreg. Pentru aceste contribuţii, avocatul pledant, membru al baroului, are de la stat pensie minimă ca toţi cetăţenii Republicii Moldova, şi indemnizatie de înmormântare. Este o bătaie de joc, şi un atac asupra avocaturii ca meserie, o meserie care trebuie fie eliminată, fie transformată într-un decor al actului de justiţie, sau o meserie la care au acces doar marile companii şi cetăţenii avuţi ai Republicii Moldova. Avocatura nu mai este pentru toţi justiţiabilii.
Ce înseamnă tot mai puţini avocaţi în Republica Moldova, într-un act de justiţie în care sunt atâtea curţi şi instanţe? Atâtea cauze şi atâţi justiţiabili? O competitivitate redusă nu e în beneficiul justiţiabilului. Din totalul numărului de 1673, avocaţii sunt împinşi să aleagă componentele cele mai interesante, mai profitabile, precum consultanţa, asistenţă în afaceri naţionale şi internaţionale, arbitraj, mediere, reprezentare la CEDO şi nicidecum apărarea la bară, în instanţele de judecată, acolo unde vor rămâne din ce în ce mai puţini disponibili pentru populaţia Republicii Moldova.
La aceste măsuri se mai adaugă câteva aberaţii. Mai întâi, instituirea procedurii scrise în faza de recurs la Curtea Supremă de Justiţie, ulterior – a continuat prin adoptarea altor proceduri scrise şi limitarea în timp şi posibilităţi procesuale de apărare în toate fazele procesuale, în toate tipurile de cauze. Deci avocatul trebuie să aibă cât mai puţină treabă, cât mai puţină relaţie cu cel apărat şi cu instanta, acolo unde ar trebui să se facă apărările. Nu că Justiţia din Republica Moldova ar fi cea mai corectă şi de pledoariile avocaţilor ar depinde vreo soluţie. Dar aceste decizii accentuează problemele justiţiei, le amplifică şi transmit cele mai nepotrivite mesaje despre modul în care e privită o meserie liberală care este pilonul actului de justiţie.
Citește articolul integral pe adevarul.ro