Marea criză identitară. De ce nu știe Occidentul pe cine să susțină în războiul Israel-Hamas?
Când două avioane au zburat în World Trade Center pe 11 septembrie 2001, lumea a fost solidară cu Statele Unite. „Toți suntem americani”, titra Le Monde. La Berlin, 200.000 de oameni au ieșit în stradă pentru a-și exprima durerea. Acest lucru face cu atât mai frapant cât de diferită și obtuză din punct de vedere moral a fost reacția la uciderea a aproximativ 1.400 de israelieni de către Hamas.
Instituții majore de presă au fost ciudat de reticente să se oprească mai îndelung asupra ororilor înainte de a trece direct la răspunsul israelian. În loc să declare că suntem cu toții israelieni, editorialele Le Monde au fulminat împotriva „dorinței de răzbunare” a Israelului. Și când demonstrații uriașe au umplut străzile din Berlin, Londra, Paris și Bruxelles, acestea nu au fost solidare cu cei care au fost uciși cu brutalitate, ci au fost în mare parte în sprijinul teroriștilor, notează The Spectator.
A fost aceasta o expresie a dorinței de a proteja civilii palestinieni de probabila reacție israeliană? Cei de pe treptele parlamentului de stat din Melbourne sau cei adunați în fața Consulatului General al SUA din Toronto au vorbit pentru cei izgoniți și nenorociți? Au fost protestele de la Cairo și Islamabad despre situația fraților musulmani?
Aceasta ar fi interpretarea cea mai caritabilă. Și este fără îndoială că conflictul provocat de atacul îngrozitor al Hamas, la rândul său, a luat viețile multor civili palestinieni nevinovați. Dar dacă aceasta este adevărata motivație a demonstranților, unde au fost mulțimile de oameni care plângeau sutele de mii de șiiți (sau, de altfel, 3.000 de palestinieni) uciși de Bashar al-Assad în Siria? Unde sunt protestele în masă față de milioanele de uiguri asupriți de guvernul chinez din Xinjiang? De ce nimănui nu părea să-i pese când, abia luna trecută, că forțele azere au expulzat 100.000 de armeni din Nagorno-Karabah?
Critici la adresa stângii
Adevărul simplu și serios este că mare parte din stânga internațională abia a acordat atenție vreunuia dintre aceste conflicte, subliniază sursa citată. În schimb, și-a rezervat furia pentru acțiunile singurului stat din lume care se întâmplă să fie evreu.
Ce explică diferența dintre reacțiile la 9/11 și 10/7? O parte din motiv este complexitatea reală a conflictului din Orientul Mijlociu. Având în vedere istoria sa lungă și complicată, oamenii pot ajunge la concluzii diferite despre cine este vinovat pentru motivul pentru care o pace de durată pare a fi acum atât de inaccesibilă. Nu trebuie să existe nimic antisemit în ceea ce privește criticile la adresa guvernelor israeliene, inclusiv cel actual.
Dar mulți par să fi permis conștientizării complexității morale să se traducă într-o lipsă de dorință de a accepta faptul că anumite episoade din cadrul conflictului pot fi totuși clare. Oamenii rezonabili pot avea dezacorduri serioase cu privire la multe întrebări referitoare la Israel și Palestina. Dar ei nu ar trebui să aibă dezacorduri serioase cu privire la faptul că sacrificarea cu sânge rece a 1.400 de oameni – unii dintre ei bebeluși sau bunici și mulți atât de mutilați încât să fie de nerecunoscut – este ceva justificat.
Citește mai mult AICI