Migraţia ca armă hibridă: Reacţia Belarusului la sancţiunile europene şi susţinerea opoziţiei

154
Un articol de Iulian Chifu pe blogurile Adevărul

Vineri, 2 iulie, a fost înregistrat al doilea val de migraţie programată din Belarus către Lituania. Modalitatea de război hibrid îmbrăţişată de către Preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukashenko, pentru a-şi manifesta nemulţumirea pentru sancţiunile la care a fost supus cu ocazia deturnării unui avion de linie pentru a captura un oponent politic, s-a manifestat, pentru prima oară, în 15 iunie.

De această dată, proiectarea de migranţi aduşi din Irak, în mod special şi trimişi peste graniţa UE, în Lituania, coincide şi cu o afacere de stat care aduce 15.000 de euro pentru fiecare migrant irakian care vrea să treacă graniţa. Un fenomen îngrijorător, care a mai existat din partea Rusiei direct, în perioada valului major al migraţiei din 2015-2016 şi care poate să trădeze alte operaţiuni speciale acoperite ale aceloraşi actori împotriva Uniunii Europene, de data aceasta prin iniţierea valului masiv de migranţi care a depăşit un million de oameni sosiţi în Europa.

Migraţia ca agresiune hibridă. Cazul Belarusului

Belarusul şi Lituania împart o frontieră de peste 680 km lungime, care este, totodată, şi frontiera externă a UE, din care doar 38% este monitorizată electronic. Pe o asemenea întindere, blocarea traficului de frontieră şi trecerii ilegale ţine de relaţiile şi acordurile bilaterale dintre cele două state, adică de voinţa lui Aleksandr Lukashenko, supărat pe lituanieni pentru găzduirea, mai nou pentru acordarea de statut oficial, Svetlanei Tsikhanouska care este liderul opoziţiei şi, virtual, câştigătoarea reală a alegerilor prezidenţiale de anul trecut.

Primul val de migranţi a început cu o creştere, s-a văzut ulterior, domoală a numărului de migranţi, cu, practic, 397 de persoane care au trecut ilegal până la 17 iunie, dintre care peste 100 în noaptea de 16/17 iunie. Asta înseamnă, prin comparaţie, enorm faţă de cele 81 de persoane în 2020, 46 în 2019 şi 104 în 2018, potrivit datelor Serviciului lituanian de pază a frontierei de stat. Aceştia au venit cu avionul din Irak prin două agenţii de turism, Oscartur, firmă de apartament inexistentă, şi JoodLand, care au adus 100 de oameni cu avionul din Irak, majoritatea bărbaţi, migranţi ilegali care s-au regăsit ulterior dincolo de frontiera Lituaniei.

Lituania a cerut, imediat, oficialilor din Irak şi Turcia, de unde veneau majoritatea migranţilor din primul val, să verifice actele la urcarea în avion precum şi destinaţia şi motivele zborurilor, potrivit ministrului de Externe, Gabrielius Landsbergis. Lituania a construit o tabără de refugiaţi la Pabrade, în nord-estul capitalei Vilnius şi lângă frontiera cu Belarusul, pentru a găzdui oamenii care se declarau majoritar irakieni şi susţineau că nu au acte de identitate.

Partea lituaniană a acuzat direct Belarusul de agresiunea hibridă cu migranţi transferaţi prin graniţa comună pentru că ameninţarea că va lăsa să trecă migranţii şi drogurile către Europa prin Lituania a fost pronunţată explicit de către Aleksandr Lukashenko, după sancţiunile europene ca urmare a operaţiunii speciale prin care a deturnat, la 23 mai, sub motivul unui fals atac cu bombă, un avion ce survola spaţiul aerian Belarus, călătorind de la Atena la Vilnius şi având la bord pe jurnalistul şi blogger-ul de opoziţie Raman Pratasevich însoţit de prietena sa, cetăţeanul rus Sofia Sapega.

Interdicţia de zbor a companiei aeronautice belaruse în spaţiul UE şi blocarea survolării spaţiului aerian Belarus de către toate aeronavele europene au adus pierderi financiare masive pentru Minsk care, împreună cu sancţiunile directe la adresa oficialilor de la Minsk, au cutremurat puternic statul care era deja supus manifestaţiilor de protest masive după realegerea a şasea oară prin fraudă a lui Lukashenko drept preşedinte. Opoziţia sa este fie în închisoare, fie în exil, Svetlana Tsihanouskaia chiar în Lituania, foarte vocală în sancţionarea aberaţiilor liderului de la Minsk. La 26 mai, Lukashenko a fost citat în Parlament, discutând cu apropiaţii săi din cercul intim, şi afirmând: „Am oprit până acum pentru voi drogurile şi migranţii. Acum vă lăsăm să le mâncaţi să să-i prindeţi voi singuri”.

Valul doi şi explozia de migraţie dirijată din Belarus spre Europa

Dar ceea ce a fost gândit ca un fenomen şi un moment de avertisment, în trecere, s-a amplificat. La 27 iunie, migranţii ilegali proveniţi cu precădere din Irak, dar şi din Siria, Iran şi Afghanistan, au fost prinşi în Lituania, potrivit ministrului de interne Agne Bilotaite. Explozia de migranţi a fost numită „un plan bine organizat”, despre care ministrul de Interne a susţinut că are date că a devenit chiar o adevărată afacere pentru Belarus, deoarece fiecare imigrant plăteşte 15.000 de dolari spre a fi transportat peste graniţă, în UE, bani încasaţi de către oficialii de la Minsk.

La 27 iunie, lituanienii aveau deja probe, dovezi şi declaraţii şi anunţau „implicarea grănicerilor belaruşi în acest proces” şi faptul că e vorba despre „o activitate organizată, o schema clară şi planificată, din care se scot mulţi bani”, a susţinut doamna Bilotaite. La acea oră, ajunseseră deja în Lituania peste 550 oameni prinşi când trecuseră ilegal graniţa, de la începutul anului, în nici 6 luni, acest lucru reprezentând de peste 7 ori migranţii din 2020 şi de peste 12 ori cei din întreg anul 2019. Cele mai importante grupuri le reprezentau în continuare irakienii, urmaţi de iranieni, sirieni şi belaruşi.

La 2 iulie, numărul explodase şi ajunsese la 800. Numai în noaptea de 1/2 iulie, fuseseră prinşi 150 de migranţi şi refugiaţi. UE a reacţionat la solicitarea de urgenţă a Lituaniei şi a trimis 6 membri Frontex, alţi 30 urmând să ajungă la frontiera lituaniano-belarusă în cursul lunii iulie, spre a ajuta grănicerii lituanieni. Preşedintele Parlamentului European, David Sassoli, a fost şi primul oficial european care a anunţat public preocuparea pentru acest fenomen, calificat drept agresiune hibridă de către Vilnius.

În acelaşi timp, vineri, 2 iulie, Preşedintele Lukashenko a închis complet graniţa ţării sale cu Ucraina, acuzând faptul că grupuri de rebeli planifică să dea o lovitură de stat sub acoperire, în Belarus. În plus, Lukashenko a mai adăugat că „cantităţi masive de arme vin din Ucraina în Belarus. De aceea am ordonat forţelor de securitate ale ţării să închidă complet graniţa cu Ucraina”. Kievul a respins direct acuzaţiile venite de la Minsk, care a mai acuzat odată faptul că Ucraina ar fi implicată, în diferite feluri, în susţinerea opoziţiei şi dărâmarea regimului Lukashenko prin revoluţie colorată, pentru ca altădată să acuze faptul că Ucraina a vrut să extragă din Belarus luptători din companiile militare private ruse implicate în Siria şi Estul Ucrainei.

Un model rusesc care ridică semne de întrebare asupra iniţierii valului masiv de migranţi din 2015

Autorităţile lituaniene au anunţat explicit că suspectează că valurile bruşte de migranţi ce ajung dincolo de frontiera cu Belarusul, pe teritoriul lor naţional şi în interiorul UE sunt parte a unei campanii orchestrate şi coordonate de către Aleksandr Lukashenko şi autorităţile belaruse şi că întreaga operaţiune agresivă hibridă a fost copiată, inspirată, dacă nu planificată direct de către Rusia, care a utilizat o asemenea strategie în trecut. Ministrul Apărării lituanian, Arvydas Anusauskas, a declarat că, în perioada 2015-2016, au existat suspiciuni întemeiate că Rusia a dirijat refugiaţi din Asia Centrală către Finlanda şi Norvegia, pe drumul numit „Calea Arctică”.

„Zeci de migranţi ilegali care intră azi în Lituania din Belarus, care susţin că vin din Irak, Iran, sau Siria, sunt, de fapt, rezultatul unui instrumentar hibrid utilizat de către Belarus ca instrument asimetric de răspuns la sancţiunile Uniunii Europene”, a mai adăugat Anusauskas la întâlnirea miniştrilor Apărării din grupul statelor nordice. „Am văzut un scenariu similar în Finlanda şi Norvegia în 2015-2016, când Rusia a ales să destabilizeze Uniunea Europeană cu Migranţi. Belarusul repetă scenariul. Metoda şi principiile sunt aceleaşi”, a mai declarat el.

Dincolo de gravitatea de a te juca cu viaţa unor oameni, care nu sunt siguri că vor putea vreodată să dobândească statutul de refugiaţi şi să rămână în statele membre UE, acţiunea este numită deja agresiune hibridă de către oficialii lituanieni. Dar memoria europeană merge ceva mai departe şi-şi aminteşte de valul de migranţi, veniţi pe trei direcţii, din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord către Europa, în perioada 2014-2016. Atunci au existat suspiciuni că tot operaţiuni sub acoperire, implicând sume de bani date refugiaţilor bărbaţi veniţi din aceste regiuni, au determinat exodul care a avut forţa de antrenare ce a făcut ca numărul migranţilor ilegali să ajungă la peste un milion de pretinşi refugiaţi.

Este posibil ca acelaşi actor, Rusia, să fie la originea acestei operaţiuni de subminare a Uniunii Europene, cu scopul divizării politice dintre diferitele state şi a susţinerii populismului, xenofobiei şi extremismului, curente ale căror expresii politice se regăseau în partide pe care le controla şi le finanţa deja Moscova, la nivel european. Suspiciunile din acea epocă nu au ajuns în prim planul spaţiului public, asumate de către oficiali, din lipsă de probe evidente, însă astăzi evoluţiile actuale vin şi completează acest mozaic şi întăresc prezumţia că aceste suspiciuni erau întemeiate.

Potrivit studiilor despre migraţie în Belarus, trebuie spus că nu există schimburi economice cu nici unul dintre statele de origine ale migranţilor către Belarus şi Europa şi că Belarusul însuşi nu este şi nu a fost o destinaţie turistică pentru cetăţenii din Orientul Mijlociu, nici o ţintă pentru migraţie până astăzi. De această dată, şi sursele de migranţi – Irak, Iran, Siria – şi rutele de sosire, de la Bagdad şi Istanbul, cu precădere, nu se justifică printr-un fenomen natural.

Din contra, până în 2018, sursa fundamentală de migranţi, extrem de puţini şi în acea perioadă, era Afganistanul, Belarusul fiind şi atunci doar stat de tranzit. Atractivitatea Belarusului nu s-a schimbat dramatic în bine, peste noapte, din contra, fricţiunile cu UE ar fi trebuit să îndepărteze doritorii, inclusiv migranţii ilegali şi refugiaţii, de o asemenea rută.

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Citește și