Migrația forțată în Crimeea, parte a strategiei „hibride” a Rusiei
Forțele secrete și paramilitarii rusiei FSB suprimă orice disidență deschisă în Crimeea și caută în mod activ orice rezistență ascunsă la ocupație. Pe lângă utilizarea sistemului judiciar pentru a pune în aplicare ocupația rusă a peninsulei ucrainene, ei folosesc răpiri secrete și ucideri extrajudiciare ale activiștilor tătari și ucraineni din Crimeea.
Decretul nr. 201 al președintelui Vladimir Putin adaugă Crimeea și Sevastopol la „lista teritoriilor de frontieră ale Rusiei unde cetățenii străini, apatrizii și persoanele juridice străine nu pot deține terenuri”.
Ca atare, non-rușii, inclusiv cetățenii ucraineni care încă locuiesc în Crimeea ocupată, dar care au refuzat să obțină un pașaport rusesc, pot fi acum deposedați de proprietatea lor. În urmă cu un an, Putin a impus interzicerea deținerii terenurilor în Crimeea, legitimând astfel alocarea de către stat a bunurilor guvernului ucrainean și a proprietății private de acolo. Cetățenii străini au avut în mod legal un an pentru a-și vinde sau reînregistra proprietatea cu sediul în Crimeea, dar Rusia, sub pretextul restricțiilor anti-pandemice, a limitat semnificativ accesul în afara Crimeei, în special pentru cei care încearcă să intre în peninsulă din Ucraina (Krymr.com, 11 martie). Decretul nr. 201 nu este doar o încălcare a legislației ucrainene (Crimeea rămâne recunoscută în mod covârșitor ca parte de jure a Ucrainei) și a dreptului umanitar internațional, ci reprezintă și un alt pas înainte ilegal pentru strategia de recolonizare a Rusiei în Crimeea. Autoritățile ruse încearcă să elibereze teritoriul ocupat de rezidenți „neloiali” și să ridice un fel de „cortină de fier” între Crimeea și Ucraina.
Din 2014, Rusia utilizează practicile tradiționale sovietice de relocare și schimbă cu forța compoziția demografică a populației din Crimeea (a se vedea EDM, 30 mai 2019 și 6 august 2019). Impunerea cetățeniei Federației Ruse asupra rezidenților din Crimeea (aproape toți locuitorii peninsulei aveau cetățenia rusă la mai puțin de un an de la anexare), deportările forțate, recrutarea ilegală a localnicilor în armata rusă, persecuțiile și încarcerările activiștilor pro-ucraineni care se opun ocupației, represiunile împotriva Bisericii Ucrainene, precum și închiderea școlilor ucrainene au declanșat o plecare în masă a ucrainenilor din Crimeea. Potrivit Procuraturii Generale a Ucrainei, aproape 48.000 de persoane au părăsit peninsula spre Ucraina în ultimii șapte ani (Krymr.com, 6 ianuarie 2021). Numărul celor care s-au mutat în alte țări poate fi mai mare.
În același timp, Rusia a încercat în mod activ să crească dimensiunea populației sale „loiale” prin promovarea și încurajarea migrației cetățenilor săi în Crimeea.
Potrivit Biroului Federal de Stat pentru Statistică din Crimeea și Sevastopol, din 2014, 205.559 de ruși s-au mutat în Crimeea, dintre care 88.445 s-au stabilit la Sevastopol(Crimeahrg.org, 6 ianuarie).
În ianuarie 2021, populația Sevastopolului era de 513.149 locuitori (Goroda Rossii, accesată pe 14 martie). Autoritățile ucrainene de la Ministerul de Reintegrare a Teritoriilor Temporar Ocupate și reprezentanți ai Crimeei Pentru Drepturile Omului cred că cifrele reale ale unor astfel de noi coloniști sunt mult mai mari (Informator.ua, 6 ianuarie). Un număr mare de militari, angajați ai guvernului federal, agențiile locale și federale ale ramurii executive (Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Federal de Securitate, Comitetul de Investigație, Serviciul Vamal, procuraturii, Serviciul de Frontieră, Garda Națională, Serviciul Fiscal, Trezoreria, Fondul de Pensii), precum și membrii familiilor lor se mută în Crimeea fără a-și schimba înregistrarea permanentă în pașapoartele rusești (din cauza fricii de a fi sancționați), și, prin urmare, nu sunt incluși în statisticile oficiale.
Statisticile oficiale ruse îi includ doar pe cei care și-au înregistrat reședința în Crimeea. „Grupul comun de monitorizare” al BlackSeaNews și Institutul de Studii Strategice al Mării Negre sugerează că numărul real de migranți care au venit în Crimeea ar putea fi între 800.000 și un milion de persoane (BlackSeaNews, 29 august 2020).
Refat Chubarov, politician și lider al mișcării naționale tătare din Crimeea, a declarat în urmă cu câțiva ani că, în perioada anexării, orașe militare noi sau extinse au apărut în Dzhankoi, Saki, Yevpatoria și Sevastopol (RadioSvoboda, 28 mai 2018). Potrivit lui Gayan Yuksel, membru al Mejlis al Poporului Tătar din Crimeea, guvernul rus a lansat un program special de relocare pentru paraimilitari (personalul serviciilor de securitate). Potrivit surselor, aceștia primesc o plată unică de 30.000 de dolari pentru a-și muta familiile în Crimeea (Espreso.tv, 17 martie 2019).
Mai mult, pensionarii ruși din Moscova, Nordul Îndepărtat, Siberia și alte zone bogate au cumpărat în mod activ proprietăți imobiliare în Crimeea. Simferopol- Russian Commercial Bank consideră siberienii un public țintă cheie pentru dezvoltarea de programe de credite ipotecare imobiliare în Crimeea. Banca a inițiat un program de ipotecă la distanță în Siberia. Cumpărătorii dintr-un important oraș siberian Krasnoyarsk vor putea face o achiziție imobiliară în Crimeea și vor putea obține un credit ipotecar de la distanță (Krymr.com, 25 ianuarie 2019).
Indivizii din așa-numitele „republici populare” din Luhansk și Donețk (LPR, DPR) au contribuit, de asemenea, la fluxurile migratorii în Crimeea. Înainte de anexare, mulți ucraineni din aceste provincii estice au investit deja în piața imobiliară din Crimeea. În statisticile oficiale ruse, aceștia sunt indicați în prezent ca „migranți din țările CSI [Comunitatea Statelor Independente].” Mai mult, cei mai mulți dintre ei sa mutat în Crimeea în timpul primului an de ocupație și au acum pașapoarte rusești. Prin urmare, este dificil să se evalueze în mod adecvat amploarea migrației lor (BlackSeaNews, 29 august 2020).
Lucrătorii migranți din Caucaz, Asia Centrală și Nagorno-Karabah nu sunt, de asemenea, străini în Crimeea. Acest mediu divers provoacă uneori tensiuni etnice și conflicte în peninsulă. Potrivit surselor, astfel de fluxuri migratorii au dus la formarea unor grupuri de crimă organizată bazate pe etnie. În 2019, poliția rusă a arestat o duzină de ceceni, inclusiv pe Murad Saidov, reprezentantul permanent adjunct al Ceceniei în Crimeea. Bărbații reținuți au fost suspectați de șantaj, răpire și implicare într-un grup criminal cecen din Crimeea. Dar Isa Khachukaev, reprezentantul permanent al guvernatorului cecen Ramzan Kadyrov în peninsulă, și Kadyrov însuși l-au apărat pe cel reținut Saidov (Lenta, 7 februarie 2019).
De la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea din Ucraina, Rusia a schimbat cu forța compoziția demografică a regiunii și a încercat să înlocuiască populația nativă din Crimeea cu proprii cetățeni loiali. Mai mult, aceste fluxuri migratorii transformatoare permit autorităților ocupante să creeze un cal troian împotriva oricăror eforturi viitoare ale Kievului de a readuce peninsula sub controlul său. Saturarea Crimeei cu personal militar se face, de asemenea, în mod intenționat, ajutând la militarizarea în continuare a regiunii și populează Crimeea cu oameni înarmați și de încredere. În conformitate cu articolul 49 alineatul (6) din a patra Convenție de la Geneva din 1949 și cu articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctul (VIIII) din Statutul Curții Penale Internaționale (CPI), „transferul, direct sau indirect, de către puterea ocupantă a unor părți ale propriei populații civile pe teritoriul pe care îl ocupă” este complet interzis și considerat o crimă de război (Crimeahrg.org, 6 ianuarie).
Sursa: https://jamestown.org