În timp ce tensiunile dintre Ucraina şi Rusia au ajuns la apogeu, Ministrul de externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, semnalizează în altă direcţie şi continuă în aceeaşi notă împăciuitoristă faţă de Moscova. Analiza este semnată de Cristina Melnic, expert pe spaţiu ex-sovietic şi cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI al Academiei Române.
După ce, în vizita de la Moscova, aceasta a căzut în capcana rusească a distincţiei dintre trupele ruse prezente pe teritoriul R. Moldova (aşa zisa distincţie între Grupul operativ al trupelor ruse – GOPR şi „trupele de pacificare”) –analiza aici -, recent, de această dată de la tribuna OSCE, nu doar că reia disticţia de la Moscova, dar mai face un pas spre legitimarea discursului rusesc apropo de conflictul îngheţat: sugerează în discursul de la OSCE rezolvarea politică a conflictului, înainte de cea militară (retragerea trupelor ruse şi a muniţiilor).
Ministrul de externe de la Chişinău transmite semnale cel puţin ciudate, nu doar Ucrainei (sau Georgiei), dar şi comunităţii internaţionale. Că este conştient sau nu, a afirma sau a sugera că R. Moldova ar susţine o soluţionare politică a conflictului transnistrean înainte de una militară, nu înseamnă altceva decât că R. Moldova este de acord cu un scenariu de tip „acordurile de la Minsk”, care tocmai asta stipulează pentru Ucraina – soluţionarea politică (alegeri în Donbas şi un statut special pentru regiune) înainte de soluţionarea militară (controlul frontierei ruso-ucrainene de către Kiev). Şi tocmai acesta este motivul pentru care Kievul îl respinge şi încearcă să îl modifice sau (măcar) să îl reinterpreteze.
O greşeală recunoscută e pe jumătate iertată. Dar una repetată? După cum ne-a surprins şi am semnalat aici, în cadrul vizitei sale la Moscova, ministrul de externe al Republicii Moldova a militat nu pentru retragerea integrală a trupelor ruse de pe teritoriul R: Modlova, ci doar pentru retragerea parţială a trupelor ruse din regiunea transnistreană, referindu-se strict la Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), nu şi la militarii din misiunea de menţinere a păcii, deşi distincţia dintre acestea, pe teren, este doar teoretică, aceste contigente fiind şi „pacificatori”, şi parte a GOTR.
Ceea ce părea să fie o scăpare, s-a confirmat a nu fi, iar Nicu Popescu a reiterat acelaşi lucru în cadrul discursului său la cea de-a 28-a reuniune a Consiliului Ministerial al OSCE, care s-a desfăşurat între 2 şi 3 decembrie la Stockholm. Aici, Republica Moldova, prin vocea ministrului său de externe, a cerut, din nou, retragerea doar a GOTR, făcând o diferenţiere clară între acestea şi „trupele de menţinere a păcii” aflate în Transnistria, care în realitate sunt indistinctibile.
În timp ce presa de la Chişinău jubilează din nou în legătură cu prestaţia Ministrului Popescu, fără nicio analiză pe text, esenţa discursului înalt-diplomatului moldovean, care expune strategia Chişinăului în legătură cu soluţionarea conflictului transnistrean, este neglijată în mass-media într-un mod de neînţeles, fiindcă consecinţele pot fi alarmante pentru viitorul Republicii Moldova.
Prin urmare, faptul că şi la Moscova şi la Stokholm, Ministrul de externe Popoescu foloseşte distincţia dintre GOTR şi „trupele de pacificare” înseamnă că, de aici înainte, acesta va fi discursul oficial al Chişinăului. 1-0 pentru Moscova.
Citește toată analiza AICI