Moștenirea controversată a lui Henry Kissinger: Lovituri de stat și genocide, de la khmerii roșii și Vietnam la războiul din Ucraina
Henry Kissinger, influentul om politic american care a decedat pe 29 noiembrie 2023, la vârsta de 100 de ani, a exercitat o influență de peste 50 de ani asupra politicii externe a Statelor Unite.
Jarrod Hayes este profesor asociat de relații internaționale la Universitatea Lowell din Massachusetts și un cercetător al politicii externe americane care a scris despre mandatul lui Kissinger din perioada 1969-1977 când acesta era consilier de securitate națională și secretar de stat sub administrațiile Nixon și Ford.
Hayes spune, într-un material pentru The Conversation că a observat cum viziunile și acțiunile sale de politică externă s-au concretizat, în mare parte, în mod negativ.
Când Kissinger a intrat în guvern în postul de consilier de securitate națională al lui Richard Nixon, a promovat o perspectivă restrânsă a interesului național, cunoscută sub numele de „realpolitik„, centrată în principal pe maximizarea puterii economice și militare a Statelor Unite.
Această abordare a politicii externe, orientată spre putere și tranzacții, a produs o serie de rezultate distructive. Acestea au variat de la punerea la punct a unor lovituri de stat care au instalat dictaturi sângeroase, cum a fost cazul în Chile, la uciderea civililor neînarmați, cum a fost cazul în Cambodgia, și la alienarea potențialilor aliați, cum a fost cazul în India.
În teza sa de doctorat, transformată în prima sa carte, Kissinger a susținut că factorii de decizie în politica externă sunt măsurați prin abilitatea de a recunoaște schimbările de putere politică, militară și economică în sistemul internațional – și apoi de a face ca aceste schimbări să funcționeze în favoarea țării lor.
În acest model de politică externă, valorile politice – democrația, drepturile omului – care fac ca Statele Unite să fie un jucător distinct în sistemul internațional, nu au niciun rol.
Această perspectivă, cu agenda sa autoproclamată realistă, împreună cu poziția lui Kissinger în fruntea establishmentului de politică externă în postul de consilier de securitate națională și secretar de stat pentru cea mai mare parte a unui deceniu, l-au transformat pe într-un fel de oracol al politicii externe pentru decidenții politici americani de toate orientările.
Cu toate acestea, perioada sa în guvern a fost caracterizată de decizii politice majore care au fost în general dăunătoare pentru poziția Statelor Unite în lume.
Kissinger, acuzat că a susținut invazia Cambodgiei
Când Nixon a preluat funcția în 1968, a promis un sfârșit onorabil al războiului din Vietnam. Nixon s-a confruntat cu o problemă, însă, în încercarea de a obține controlul asupra conflictului: permeabilitatea frontierelor Vietnamului cu Cambodgia, prin care aprovizionarea și soldații din Vietnamul de Nord ajungeau în Sud. Pentru a aborda această problemă, Nixon a escaladat dramatic o campanie de bombardament în Cambodgia începută sub predecesorul său, președintele Lyndon Johnson. Nixon a inițiat ulterior o invazie terestră a Cambodgiei pentru a tăia rutele de aprovizionare ale Vietnamului de Nord, iar Kissinger a susținut politica lui Nixon în Cambodgia.
În ciuda faptului că această țară nu a fost parte a conflictului purtat în Vietnam, bombardarea Cambodgiei de către SUA se estimează că a depășit tonajul total al tuturor bombelor aruncate de SUA în timpul celui de-al doilea război mondial, inclusiv bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. Campania a ucis zeci de mii de cambodgieni și a deplasat milioane. Distrugerea cauzată de bombardament, precum și ocuparea parțială americană în 1970, au fost cruciale pentru crearea instabilității politice și sociale care a facilitat ascensiunea regimului genocidal al khmerilor roșii. Se estimează că acest regim a ucis 2 milioane de cambodgieni.
Citește articolul integral AICI