Noua strategie de securitate națională. Republica Moldova, încotro?
Editorial de Anatol Țăranu
Strategia de securitate națională a oricărui stat reprezintă în formula standard o viziune oficială a priorităților strategice, obiectivelor și măsurilor din domeniul politicii interne și externe care determină starea securității naționale pentru o anumită perioadă de timp, dar și căile de dezvoltare durabilă a statului pe termen lung. Datorită condițiilor de viață în schimbare rapidă, documentele care cuprind prevederile strategiei naționale de securitate a statului sunt periodic regândite și adaptate la noile provocări. Prin urmare, de obicei, speranța de viață a unor astfel de strategii nu depășește câțiva ani, necesitând readaptarea unor prevederi ale ei la condițiile de viață schimbătoare.
Strategie iremediabill depășită de timp
Strategia de securitate națională a Republicii Moldova în vigoare a fost adoptată prin decizia Parlamentului din 2011, iar de atunci situația din cadrul societății moldovenești, precum și condițiile de politică externă pentru statul moldovenesc s-au schimbat dramatic, transformând documentul în cauză în unul iremediabil depășit. În aceste condiții trebuie să constatăm că parcursul de dezvoltare a Republicii Moldova timp de aproape un deceniu întreg nu a fost subordonată unei viziuni strategice bine gândite, pe acest motiv suferind de devieri haotice și decizii politice voluntariste. Drept urmare, Moldova continuă să fie cea mai săracă și mai nestabilită țară europeană, majoritatea cetățenilor săi trăind la limita sau chiar sub pragul sărăciei și în condiții de securitate precare.
În numele adevărului se cere menționat că la Chișinău a fost întreprinsă, la mijlocul deceniului trecut, o încercare de a regândi și moderniza strategia de securitate națională a statului. În 2016, în timpul mandatului prezidențial al lui Nicolae Timofte, a fost elaborată o nouă strategie de securitate națională, adaptată la realitățile din acea perioadă de timp și care încerca să răspundă principalelor riscuri și pericole atât de ordin intern, cât și extern. În acel document se mergea pe formula că Republica Moldova trebuie să identifice o soluție pentru securitate în afara celei ce se numește neutralitate, care servea ca temelie în redacția documentului din 2011. Ca imbold pentru regândirea strategiei securității naționale a servit conflictul din Ucraina în derulare, care a demonstrat că statutul de nealiniere, aprobat de Kiev în 2008, nu mai funcționa. Acesta a fost un semnal puternic pentru clasa politică moldovenească, care încerca să evalueze noile pericole pe plan internațional și care a determinat în planul securității militare constatarea revoluționară despre România și SUA, percepuți ca principalii parteneri ai Republicii Moldova în domeniul apărării.
Încercări ale Chișinăului și reacțiile Moscovei
Printre principalele riscuri la adresa securității naționale semnalate în documentul din 2016, rămânea a fi problema nesoluționată a conflictului transnistrean, care prezenta pericol atât pentru cetățenii țării, cât și la adresa securității regionale. Acțiunile Chișinăului, coordonate cu autoritățile de la Kiev, rezultate în inițierea procesului de control comun pe segmentul de frontieră dintre Ucraina și regiunea transnistreană, au provocat un val de nemulțumire din partea Tiraspolului separatist, dar și a Moscovei. Ca reacție la acțiunile concertate ale Chișinăului și Kievului, Ministerul Apărării al Federației Ruse a recurs la multiple aplicații ale Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR), staționat în regiunea separatistă transnistreană, care includeau acțiuni de pregătire militară. În acest fel Moscova își demonstra puterea militară și punea în pericol Chișinăul. Doar în primele cinci luni ale lui 2017 au avut loc 32 de exerciții militare desfășurate de Grupul Operativ de Trupe Ruse în regiunea transnistreană, acestea fiind un motiv de îngrijorare privind securitatea Republicii Moldova.
Potrivit unui studiu realizat în acea perioadă de Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” de la Chișinău, în deceniul trecut a fost semnalată o frecvență sporită a aplicațiilor militare ale GOTR în regiunea transnistreană, iar o parte dintre aceste exerciții implicau și trupele paramilitare transnistrene. Totodată, între anii 2010-2014 trupele militare separatiste din regiune și-au consolidat armamentul din dotare, dispunând de tehnică și echipament de ultimă oră. Autoritățile de la Tiraspol alocau în scopuri militare 20% din totalul cheltuielilor, iar linia administrativă a regiunii din stânga Nistrului era „supravegheată” de către ofițerii de informații din Federația Rusă, sub acoperire diplomatică ori din cadrul GOTR.
Blocată de Igor Dodon și deblocată de războiul din preajă
În pofida ajustării la situația reală a strategiei securității naționale din 2016, aceasta nu a reușit să devină un document viabil. Deja în anul următor, proaspăt alesul președinte socialist Igor Dodon, a lăsat Republica Moldova fără strategie de securitate națională, abrogând documentul elaborat în 2016, invocând într-un mesaj publicat pe Facebook că acesta „nu mai corespunde schimbărilor substanțiale care au avut loc în mediul național, regional și internațional”. Tot în acel mesaj, președintele Dodon a cerut elaborarea unei noi strategii care „să corespundă intereselor naționale, statutului de neutralitate, consolidării statalității și modernizării țării”, invocând că inițierea procesului de elaborare a strategiei securității naționale este o prerogativă doar a președintelui țării. Cu toate acestea, în anii mandatului său prezidențial, Dodon nu a inițiat dezvoltarea unei noi strategii de securitate națională, lăsând statul moldovenesc strategic neînarmat în perspectiva unei viitoare agresiuni militare ruse împotriva Ucrainei vecine.
Azi Republica Moldova se află în proces de elaborare a unei noi Strategii de securitate națională. Această nouă elaborare are menirea să actualizeze cadrul legal în domeniul securității în Republica Moldova, să contureze în mod realist și precis riscurile și amenințările la adresa statului și a societății moldovenești și să schițeze modalitățile de depășire a acestora. Noua strategie trebuie să conțină abordări și soluții exacte în contextul actual când la granițele Republicii Moldova se derulează un război, care amenință să se reverse peste hotarele noastre, iar pericolele hibride deja afectează instantaneu buna funcționare a statului până la secesiune.
Aprecieri necesare pentru trecut și viitor
A venit timpul când după treizeci de ani de existență a statului independent Republica Moldova, în Strategia de securitate națională trebuie să se regăsească un răspuns programatic privind identitatea națională firească a majorității populației acestui stat și, deci, a caracterului lui românesc aflat în plină concordanță cu prevederile fundamentale ale Declarației de Independență privitor la „spațiul istoric al devenirii naționale” a poporului. Este nevoie și de o apreciere principială cu privire la trecutul colonial și a consecințelor politicilor imperiale ruse de deznaționalizare a românilor-moldoveni din Basarabia și Transnistria. Tot atât de principială se identifică și declinarea apartenenții Republicii Moldova la spațiul așa numitei „Rusii istorice”, iar tendințele de refacere a imperiului rus calificate ca pericol existențial pentru statul moldovenesc.
Judecând după schimbările majore la nivelul mentalului colectiv din societatea moldovenească privind opțiunea Unirii, noua strategie trebuie să conțină abordarea soluției depășirii crizei existențiale pentru Republica Moldova prin asumarea identității românești și a căilor de integrare plenară culturală, economică și politică a statului moldovenesc cu România. Faptul că pe parcurs de mai mult de treizeci de ani dezvoltarea economică a Republicii Moldova așa și nu a atins nivelul anului 1991, dezavuează evoluția statului moldovenesc în formula actuală și reclamă o paradigmă nouă de existență.
Neutralitatea care nu există
În domeniul apărării noua strategie nu poate să evite regândirea proiectului neutralității statului, care de facto nu există datorită prezenței militare ruse ilegale pe teritoriul național, prin reconsiderarea securității militare cu aplicarea soluției aprofundării cooperării multilaterale până la aderarea la NATO. Și depășirea secesiunii transnistrene necesită o abordare deosebită de precedentele, prin aplicarea soluției reformatării mecanismului internațional de mediere a conflictului secesionist cu diminuarea rolului Rusiei în acest proces, care s-a dovedit a fi nu de soluționare, ci de înghețare a conflictului.
Noul document ar trebui să asigure din punct de vedere politic încrederea cetățenilor Republicii Moldova, că în situația dificilă actuală instituțiile statului își vor putea îndeplini una dintre principalele atribuții de a-și proteja în mod fiabil cetățenii și teritoriul țării de pericole amenințătoare. Crearea prin decret al președintelui Maia Sandu a comisiei pentru elaborarea unei Strategii de Securitate Națională actualizate, fără de care Republica Moldova rămâne un stat extrem de vulnerabil, răspunde întru totul cerințelor zilei. Rămâne de sperat că noua versiune a strategiei de securitate nu va deveni un exercițiu școlar al autorilor săi, ci va reflecta precis noile realități și metode de depășire sigură a riscurilor și amenințărilor la adresa statului și societății moldovenești, precum și la viața cetățenilor.
Sursa: https://www.ipn.md