Olevs Nikers: Scenariul ideal este înfrângerea totală a Rusiei, cel realist – un acord de pace
Pentru Statele Baltice și NATO, cel mai bun deznodământ în războiul din Ucraina ar fi o înfrângere totală a Rusiei, spune președintele Fundației de Securitate Baltică, Olevs Nikers. Cu toate acestea, Nikers este de părere că cel mai realist scenariu pentru finalul războiului ar fi un acord de pace, ceea ce ar însemna că Țările Baltice și puterile occidentale vor fi nevoite să gestioneze problema Rusiei pe termen lung. În continuare, un interviu realizat de Kaspars Germanis pentru Veridica.ro.
Dacă Rusia ar fi învins Ucraina, statele baltice puteau fi următoarea ei țintă
VERIDICA: Cum ați evalua actualul context de securitate din Statele Baltice din punct de vedere al războiului în derulare?
OLEVS NIKERS: Contextul de securitate este mai bun decât ne-am fi așteptat. Momentul izbucnirii războiului ne-a șocat pe noi toți și comunitatea euro-atlantică. Însă puterea societății ucrainene și abilitatea ei de a lupta a fost o surpriză, iar acum situația e mult schimbată față de cea de la sfârșitul lui februarie și începutul lui martie. Este o mare tragedie, însă datorită poporului ucrainean și acțiunilor coordonate de NATO și Uniunea Europeană, situația este într-o bună măsură sub control și tendința este una pozitivă.
Cu privire la provocările la adresa Statelor Baltice, există schimbări în percepția asupra securității, atât în rândul politicienilor cât și al oamenilor de rând. Războiul a schimbat radical regulile jocului. Statele Baltice, Letonia în special, trăiau comfortabil sub protecția oferită de Articolul 5 din Tratatul NATO, însă acum vedem cum țările revin la mobilizare, ceea ce reprezintă un pas înainte către implicarea societății în apărarea țării. De asemenea, societățile baltice au observat avantajele păcii și recunosc faptul că democrația și pacea au și ele un cost.
VERIDICA: Ați spus că actualul context este „mai bun decât ne-am fi așteptat” – înseamnă că vă îndoiați de capacitatea ucrainenilor de a rezista?
OLEVS NIKERS: Situația este „mai bună” în sensul în care a doua armată din lume ca mărime a atacat Ucraina și am fi putut asista la cu totul altceva, o situație în care Rusiei nu i-ar fi trebuit mai mult de câteva săptămâni pentru a-și îndeplini obiectivele. În ciuda acestui lucru, vedem că ucrainenii încă mai luptă. Mai vedem și că reziliența a crescut mult după 24 februarie. Dacă Rusia ar fi avut succes, ar fi putut face ceva și în Europa de Est și Statele Baltice, iar asta ne-a îngrijorat. Statele Baltice ar fi putut fi printre următoarele ținte, și rămâne o ipoteză pe care nu o putem elimina nici acum.
VERIDICA: Statele Baltice sunt printre cei mai mari donatori ai Ucrainei, mai ales dacă luăm în considerare PIB-ul fiecăruia. Cum evaluați aceste politici? Ar trebui Statele Baltice să ofere Ucrainei mai multă sau mai puțină asistență?
OLEVS NIKERS: Ca națiuni, Statele Baltice au dat dovadă de multă maturitate. Cu alte cuvinte, de la consumatori de securitate am ajuns furnizori de securitate. Am oferit Ucrainei arme, sisteme de apărare anti-aeriană, muniție și componente de elicoptere. Am trimis, de asemenea, asistență umanitară în valoare de sute de mii de euro. Cifrele nu sunt mari în comparație cu sumele totale și necesarul Ucrainei în acest război, însă reprezintă un mesaj puternic de solidaritate și sprijin care spune multe despre societățile noastre.
Securitatea din regiunea Balticii, consolidată ca răspuns la agresivitatea Rusiei
VERIDICA: Se pare că una din consecințele invadării Ucrainei de către Rusia în regiunea baltică este decizia Finlandei și Suediei de a se alătura NATO. În plus, urmează să fie construite baze NATO în regiune. Va întări acest lucru securitatea Statelor Baltice?
OLEVS NIKERS: Este cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru securitatea zonei baltice. Regăsim aceste resurse la nivel NATO, însă ele trebuie plasate în jurul Mării Baltice. Iar cel mai eficient mod de a consolida Statele Baltice este prin aderarea Suediei și Finlandei la NATO. Este partea bună a acestei situații foarte tragice și nefericite. Ca urmare a acestui război, ne situăm acum într-o poziție mult mai bună.
Una din consecințele războiului pentru Statele Baltice este faptul că un număr de tineri probabil vor fi nevoiți să se înroleze în Serviciul Național de Apărare. În paralel cu studiile sau activitatea profesională, acești tineri vor învăța și noțiuni necesare pentru serviciul militar. În Lituania și Estonia există deja un astfel de sistem de ani de zile, iar Letonia face excepție.
Este o politică binevenită, însă ar fi trebuit introdusă cu câțiva ani în urmă, aș spune în 2015 sau 2016. Am avut mult timp la dispoziție să discutăm pe această temă la nivelul societății noastre, pentru a putea lua deciziile potrivite din timp. De exemplu, să găsim cele mai bune răspunsuri la întrebări precum „Ce model ar trebui să adoptăm? Cum ar trebui să procedăm?” Au existat mereu solicitări din partea societății civile pentru abordarea acestor chesiuni, însă cumva acest lucru a fost împiedicat de decidenți. În același timp, trebuie să ne întrebăm dacă am făcut totul cu putință pentru a ne consolida rezervele armatei începând cu 2014. Din nou, am avut ani la dispoziție pentru a îndrepta lucrurile. Iar acum, confruntați cu criză majoră, a trebuit să luăm decizii rapide cu privire la serviciul național militar în Letonia, și probabil că cele mai bune opțiuni în această privință încă urmează să fie identificate. Cred că tinerii sunt mai îngrijorați acum de modelul și implementarea acestor politici, nu de ideea serviciului militar în sine. Rămâne responsabilitatea politicienilor și instituțiilor de conducere să ajusteze modelul de mobilizare în concordanță cu prioritățile de securitate națională și să ia pulsul societății actuale vizavi de nevoilor generației tinere. Acesta este dialogul care ne-a lipsit atâția ani.
O politică mai fermă față de Rusia și comunitățile rusești
VERIDICA: Un aspect foarte important pentru Statele Baltice în contextul războiului este legat de vorbitorii de rusă. Cum ați evalua atitudinea și comportamentul lor față de război și față de politicile autorităților baltice?
OLEVS NIKERS: Și aici putem observa o tendință pozitivă în Letonia. Înainte de război, rusofonii erau grupați în jurul unui singur partid important, „Armonia”, care toți acești ani a reprezentat unul din principalele riscuri de securitate. Acum, de când cu războiul în Ucraina, am observat cum rusofonii sunt mult mai fragmentați. Nu doar că nu mai formează un monilit, dar nici partidul lor nu a intrat în parlament. Ar trebui să vedem în asta un posibil moment de cotitură, în care principalul partid al rusofonilor își pierde din popularitate. Un alt aspect pozitiv pe care aș vrea să-l menționez este că monumentul (Monumentul Victoriei sau Monumentul Ocupației, cum îl mai numesc letonii, dedicat armatei sovietice) a fost dărâmat, ceea ce nu ar fi fost posibil înainte de războiul din Ucraina. Și, în sfârșit, singura limbă predată în școlile din Letonia este acum letona. Cred că toate aceste mici schimbări ne vor ajuta să dezvoltăm o societate mult mai unitară pe viitor, și vom vedea că și vorbitorii de rusă își vor schimba atitudinea.
VERIDICA: În luna septembrie, Statele Baltice au închis granițele pentru imigranții ruși. Considerați corespunzătoare această măsură?
OLEVS NIKERS: Cu certitudine. Era o chestiune de securitate națională, un mesaj politic adresat societății ruse. Cu alte cuvinte, decizia de a nu mai permite accesul cetățenilor ruși pe teritoriul Statelor Baltice se numără printre cele mai ferme acțiuni ale noastre, care ar putea naște multe controverse privind cine și cum este afectat de această decizie. Cu toate acestea, a fost o acțiune înțeleaptă care afectează nu doar Kremlinul, ci și cetățenii ruși de rând.
Citește interviul integral AICI