Politica externă a Moldovei – între „interconectarea” cu România și „echilibrarea” cu Rusia
Analiză de Dionis Cenușa
Diplomația moldovenească manifestă dinamică și coeziune vizavi de câteva priorități de politică externă. Pe lângă accelerarea dimensiunii de integrare europeană, printr-o coordonare și sincronizare a agendelor Președintelui Maia Sandu și a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) în Guvern și Parlament, Republica Moldova (Moldova) se arată determinată să aprofundeze relațiile cu România, iar, în paralel, să însănătoșească dialogul cu Moscova. Deși din relația cu UE decurg multiple avantaje politice și economice, efectele cele mai tangibile asupra stabilității politice interne din Moldova le poate genera o gestionare inteligentă a raporturilor cu România (vecin imediat) și Rusia (vecin geopolitic).
Chiar dacă prevalează principiul diferențierii, obiectivul final urmărit de Moldova este de a încărca cu substanță relațiile bilaterale (România) sau de a elimina sursele de iritare (Rusia). Acest lucru se datorează faptului că partidul de la guvernare (PAS) deține o majoritate absolută și controlează puterea în stat. Prin urmare, acesta nu se simte nicidecum în primejdie și, de aceea, nu este stimulat să exploateze anturajul și discursul geopolitic pentrru a se menține la putere acasă. Această particularitate sporește imparțialitatea în abordarea față de principalele două state – România și Rusia, care dețin pârghii și interes strategic pentru a influența situația din Moldova. Asemenea modalitate de interacțiune cu cele două țări este însă atât rațională, cât și urgentă. Moldova se confruntă concomitent cu multiplele constrângeri, iar „interconectarea” cu România și „echilibrarea” cu Rusia poate oferi spațiu de manevră și resurse materiale pentru a gestiona mai efectiv cele trei crize legate de pandemie, recuperarea economică și scumpirile din domeniul energetic. Mai ales pe timp de criză, la fel ca și alte țări cu dependențe excesive de factorii externi, Moldova este obligată nu doar să consolideze și să construiască noi prietenii, ci și să evite deteriorarea relațiilor problematice. Aplicarea acestei reguli capătă un caracter și mai imperativ, dacă se ia în calcul potențialul crizelor artificiale care pot fi provocate de dependențele structurale curente ale Moldovei de Rusia, legate de sectorul energetic sau gestionarea conflictului transnistrean.
Pe lângă efectele benefice generate de „interconectarea” cu România pentru populația Moldovei, același proces poate contribui la reducerea vulnerabilităților față de Rusia. De fapt, datorită îmbunătățirii infrastructurii terestre și energetice cu România, pot crește fluxurile spre și dinspre restul UE, care la rândul său va determina o „echilibrare” firească a relațiilor cu Rusia. Ambele procese vor permite Moldovei să dezvolte o politică externă mai autonomă, dar și mai puternic ancorată în UE și mai coerentă în raport cu Moscova. Principala întrebare care planează asupra scenariilor pozitive ține de interesele geopolitice ale Rusiei. În mod tradițional, aceasta nu renunță la sferele sale de influență în spațiul post-sovietic, nici benevol și nici în urma constrângerilor externe.
Interconectarea cu România – mai multă viteză și conținut
Una din cele mai dinamice relații, după cea cu UE, Moldova o are cu România. Cea din urmă își revine după cea mai recentă criză politică (octombrie-noiembrie 2021), soldată cu revenirea la putere a Social-Democraților, care în perioada 2015-2018 au susținut regimul oligarhic din Moldova. Noua coaliție de guvernare din România este alcătuită de Partidul Național Liberal (PNL) și Social-Democrați (PSD), împreună cu formațiunea minoritară UDMR (318 mandate din totalul de 466). Până la alegerile parlamentare din 2024, PNL și PSD au convenit să partajeze funcția de premier, fiecare câte 18 luni (EuroNews, Noiembrie 2021). Chiar dacă coalițiile de guvernare din România sunt deseori instabile, Președinția și Ministerul de Externe asigură previzibilitate și continuitate în dialogul politic moldo-român. Totuși, ca România să poate contribui în mod substanțial la cooperarea bilaterală, aceasta are nevoie de un guvern funcțional, care în prezent este asigurat de către mariajul politic dintre PNL, PSD și UDMR.
(…)
Echilibrarea relațiilor cu Rusia, fără politică externă multivectorială
Fără vreo intenție declarată de a realiza o politică externă multivectorială, guvernarea pro-europeană de la Chișinău exprimă dorința de a reanima relațiile cu partea rusă. Intențiile autorităților moldovenești au la rădăcină realități politice locale. Pe dimensiunea politică, publicul moldovenesc încă favorizează relevanța forțelor politice care beneficiază influența rusească în țară. Din acest considerent, relațiile cu Rusia nu pot fi pur și simplu neglijate, decât numai dacă autoritățile sunt capabile să absoarbe costurile politice, care pot afecta coeziunea socială și dinamica votului geopolitic. În altă ordine de idei, din punct de vedere economic, legăturile comerciale cu Rusia s-au micșorat de 4 ori ca urmare a restricțiilor comerciale rusești – de la 36% în 2004 până la 9% în 2020 (Vezi mai jos Tabelul 2). Acest handicap constituie ceva artificial și poate fi eliminat, dacă piața rusă este redeschisă pentru producătorii moldoveni, care între timp și-au îmbunătățit competitivitatea pentru a pătrunde pe piețe mai exigente decât cea rusească.
Citește analiza integrală AICI