Populism, influența nefastă a Rusiei și ascensiunea extremei drepte în Europa

Analiză de Ioana Dumitrescu

Extrema dreapta din mai multe țări europene a avut un an remarcabil, obținând rezultate bune – sau chiar victoria – în alegerile care au avut loc în țări ca Italia, Suedia, Franța și Portugalia. Creșterea extremei drepte a fost facilitată de o mulțime de factori, între care schimbările demografice, evenimente și crize majore, manipulările Rusiei. Ne îndreptăm, oare, spre o Europă dominată de extrema dreaptă, sau această creștere are limitele sale?

Extrema dreaptă câștigă teren în Europa

Giorgia Meloni va fi premierul Italiei după scrutinul din 25 septembrie. Pentru prima oară în istoria Italiei, o femeie va ocupa funcția de președinte al Consiliului de miniștri și tot pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial, Italia va avea un parlament dominat de o alianță de centru dreapta care are la bază un partid urmaș al Partidului Fascist Republican al lui Benito Mussolini. Vorbim despre Frații Italiei, condus de Giorgia Meloni, care în acest moment, prin victoria la scrutinul de pe 25 septembrie, devine cel mai mare partid al dreptei populiste, radicale, extreme din Europa Occidentală, titlu deținut până acum de Partidul Popular Elvețian, cu 25%.

Victoria extremei drepte italiene vine însă la numai două săptămâni după ce, în Suedia, formațiunea de sorginte naționalistă Democrații Suedezi s-a clasat pe poziția a doua obținând un scor incredibil și 73 de mandate din cele 349 câte numără Riksdag, parlamentul unicameral al țării. Șirul de victorii ale dreptei naționaliste în 2022 a fost deschis însă de fostul Front Național, acum Reuniunea Națională, care a devenit al doilea partid ca mărime din Hexagon după Renaissance.

Dar lista formațiunilor din această familie este mult mai lungă și atinge până și regiuni ca Peninsula Iberică, unde extrema dreaptă a intrat în parlamentul de la Lisabona pentru prima oară după 1974, când regimul autoritar de dreapta a căzut. Iar în Spania, Vox face deja jocurile în plan regional și o ascensiune în legislativ nu este exclusă în viitor.

Populismul extremei drepte, o strategie pentru a ajunge la putere

În orice democrație există momente istorice cheie, când se nasc partide noi pentru că noile generații își clădesc o nouă identitate politică, vrând să taie cordonul ombilical cu trecutul. Când spun momente istorice cheie mă refer la circumstanțe, conjuncturi care influențează obiectivele și identitatea jucătorilor politici, remodelează atitudinea politică a cetățenilor. E un proces de durată, dar care produce efecte în timp. M-aș opri la istoria recentă a Europei și aș numi 2008 ca punct de referință pentru ascensiunea extremei drepte pe care o vedem astăzi. 2008 și criza economică prin care am trecut. Nu e un secret pentru nimeni că discursul populist, naționalist, extremist este alimentat de crizele economice, sociale, culturale și politice. Cum am descrie în doar câteva cuvinte, din perspectiva cetățeanului plătitor de taxe, această criză? Cred că așa: bănci, profituri mari, criză de lichidități, austeritate, șomaj.

Ce putea face în fața acestui tsunami Uniunea Europeană? Cam ce au făcut și SUA. Vorbim de măsuri deloc populare menite să țină sub control deficitul. Asemenea politici economice nu fac decât să mărească ecartul dintre, să le spunem, privilegiați și marea masă a populației. Ce face extrema dreaptă într-o asemenea situație? Se insinuează drept portavocea celor mulți și lăsați deoparte. Chiar și numele acestor formațiuni, indiferent de unde ar fi ele, spun asta. În numele lor este inclusă naționalitatea (Frații Italiei sau Democrații suedezi), este inclus cuvântul populist, național etc.

Calea către un discurs ademenitor a fost deschisă însă de lipsa reală a unor soluții pe care ar fi trebuit să le ofere stânga și dreapta tradiționale în alternanța lor la putere. În ultimii ani vedem doar mici variațiuni ale unui șablon aplicat cu cinism care nu duce decât la golirea de conținut a instituțiilor reprezentative și la transformarea procesului electoral în ceva ce este mai mult un ritual. Așa s-ar putea explica, poate, și absenteismul masiv de la alegerile din ultimii ani, de care, de bună seamă, extrema dreaptă profită din plin. Începând cu FIDESZ al lui Victor Orban și terminând cu Frații Italiei conduși de Giorgia Meloni , vom constata în discursul lor câteva teme comune: șovinismul, xenofobia accentuată cu un discurs împotriva imigrației și populismul anti-sistem. Această ultimă temă seduce masele care constată prin vocea extremei drepte că partidele tradiționale nu îi reprezintă în adevăratul sens al cuvântului pe alegători, iar democrațiile actuale par să nu aibă nici o putere în fața marilor corporații. Partidele convenționale sunt deseori descrise ca incapabile să rezolve problemele sociale.

Profesorul olandez Cas Mudde, cofondatorul Consorțiului european pentru studii politice, spune că ideologia populistă este de fapt o strategie de a ajunge la putere.

Rusia și extrema dreaptă europeană

În momentul de față, extrema dreaptă câștigă pe fondul războiului lui Putin, pe fondul facturilor uriașe la energie. Și nu poți să nu te gândești la o legătură între propaganda rusă, banii rușilor și extrema dreaptă din Europa. Desigur că putem să ne gândim la diverse modalități de finanțare de către Moscova a formațiunilor de extremă dreapta, dar cred că cel mai elocvent exemplu este cel al lui Marine Le Pen, care a primit de-a dreptul în ultimii ani un împrumut de aproape 10 milioane de euro de la o bancă rusească ce a intrat, între timp, în faliment.

Ascultând discursul delirant al lui Vladimir Putin rostit la ceremonia de la Moscova de anexare ilegală a celor 4 teritorii ucrainene, cuvintele lui m-au izbit ca un fulger. Iată ce spune, printre altele, Vladimir Putin:

„Chiar ne dorim ca aici, în țara noastră, în Rusia, în loc de mamă și tată, să fim părintele nr. 1, părintele nr. 2, nr 3? Și-au pierdut de tot mințile? Chiar vrem…și încearcă pe copiii noștri în școală…să acceptăm că sunt și alte genuri în afară de femei și bărbați, și copiilor să li se ofere șansa de a-și schimba sexul?… Noi avem un viitor diferit, viitorul nostru!”

Și iată ce spunea viitoarea președintă a Consiliului de miniștri italian, Giorgia Meloni, într-un discurs despre familie, rostit în 2019:

”De ce familia este un inamic? De ce familia stârnește temeri? E un singur răspuns: Pentru că ne definește, pentru că este identitatea noastră, pentru că tot ceea ce ne definește a devenit inamic, pentru cei care doresc să nu mai avem identitate ca să fim doar sclavi, consumatorii perfecți. Atacă identitatea națională, atacă apartenența la religie, atacă identitatea de gen, atacă identitatea familiei. ”

În biblioteca digitală americană JSTOR am găsit un studiu realizat de prof. Beatrix Campbell de la Universitatea din Haga care face un istoric al insinuării rusești în politica europeană. Totul a început în 1993 cu ascensiunea Partidului liberal democrat din Rusia, condus de ultranaționalistul Vladimir Jirinovsky, căruia i s-au alăturat curând liderul extremei drepte germane și francezul Jean Marie Le Pen, fondator și lider al Frontului Național. Deși această alianță nu a durat, ea avea să fie reluată sub alte forme. Prof. Beatrix Campbell constată că Rusia le-a oferit politicienilor de extremă dreapta care aveau pe agendă un discurs împotriva Bruxelles-ului și al establishmentului o platformă vastă de manifestare. Evenimentele comune erau una dintre modalitățile de diseminare a ideilor comune. Este memorabil cel de la Kremlin, din 2014, al cărui unic mesaj era promovarea familiei creștine. Au mai fost încă trei conferințe similare, una găzduită la Viena, alta la Moscova și încă una la DONEȚK!!! având pe agendă blocarea valorilor liberale și în orice caz a politicilor privind comunitatea LGBT promovate de Bruxelles. Aceste evenimente au dus la dezvoltarea unei relații foarte strânse între liderii populiști din Europa occidentală cu cei din Rusia, Georgia și Bulgaria. Așa că atunci când în 2014 fiica și succesoarea lui Le Pen, Marine, declara că anexarea Crimeii este legitimă nu mai are de ce să pară ciudat.

Dar pe lângă aceste evenimente organizate de ruși cu scop unic de a coagula populismul, extrema dreapta a mai beneficiat și de propaganda redutabilă a Moscovei insinuată în societatea democratică. Ca parte din această hidră sunt ideile diseminate prin presă sau alte platforme cu privire la inutilitatea votului. De câte ori nu ați auzit în ultimii ani că „alegerile sunt inutile pentru că din urnă iese cine trebuie?” O idee simplă menită să descurajeze electoratele tradiționale de a mai merge la vot și asta pentru că deși ai crede că ascensiunea extremei-drepte are un suport popular de mari dimensiuni, realitatea este alta. Dacă studiem cifrele vom constata că a fost posibil accesul lui Marine le Pen în turul doi al prezidențialelor pe fondul absenteismului, în Italia, la fel, în Suedia, la fel. Și atunci, miza cea mai mare nu este mobilizarea maselor, ci convingerea lor că votul este inutil. Scopul acestor formațiuni este să ajungă la putere.

Extrema dreaptă va continua să câștige teren, dar e puțin probabil că va ajunge să domine Europa

Că ne place sau nu, extrema dreaptă, de oriunde, și-a făcut deja loc în liga mare a politicii ajutată și de schimbările structurale ale societății din ultimii ani. Profilul alegătorului european de azi s-a schimbat și au contribuit la această schimbare imigrările în masă din anii 50, 60. Imigranții asimilați au devenit vizibili abia prin anii 80. Apoi omenirea a trecut și prin tragedia 9/11 care a generat islamofobia. Până în acest punct politica era pur scocioeconmica, de aici încolo accentul începe să fie pus pe problemele de identitate. Se adaugă și criza refugiaților din 2015-2016, care a exacerbat sentimentul isalmofob și anti-imigrație. Cu alte cuvinte, sunt momente specifice care dau un imbold populismului, dar, în general, procesul de ascensiune este unul gradual care, în cazul de față, a durat cam 4 decenii.

Va mai câștiga extrema dreaptă teren în Europa? Foarte probabil. Ne îndreptăm către o perioadă de dominație pan-europeană a acesteia, o dominație pe termen lung? Ceva mai puțin probabil. Cred că Frații Italiei, formațiune ajunsă acum la putere în peninsulă, nu va avea pe umeri doar povara guvernării, ci și pe cea a populismului european. Un eșec din loja puterii va spulbera toate visurile frumos împachetate și vândute unei societății amenințate de marea fake news-urilor.

Sursa: https://www.veridica.ro