Povestea soldatului Oleksandr, în vârstă de 38 de ani, este cea a unui supraviețuitor, după ce a luat parte la cele importante bătălii ale Ucrainei. A sfidat moartea când s-a aflat în captivitate rusă după asediul asupra olețăriei Azovstal din Mariupol și refuză în continuare să se dea bătut în fața unui inamic adesea copleșitor, relatează CNN.
Olexandr a vorbit cu jurnaliștii CNN din orașul Herson, în timpul unei pauze de la bătălia acerbă pe care trupele ucrainene o duc pe malul stâng ocupat al râului Nipru, unde au stabilit un cap de pod ce pare acum precar pe fondul avântului dobândit de Rusia după cucerirea orașului estic Avdiivka.
„Firește, situația de pe front este legată de aprovizionarea cu muniție și de forța de luptă”, a admis el cu modestie. Rușii sunt „zombificați… [ei] înving prin număr… Ei cuceresc prin forța numerică și asta îi împinge înainte. Noi, în schimb, îl luăm cu informații și tactici. Oamenii… obosesc și apoi e sfârșitul. Va fi dificil, dar ne vom strădui”.
După doi ani de război, Ucraina aproape că a revenit la situația de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, căutând cu disperare soluții și cerând ajutorul Occidentului.
Așteptările privind cucerirea rapidă a Ucrainei pe fondul superiorității evidente a Rusiei nu s-au concretizat, dar ele revin acum, când războiul a intrat în al treilea an.
Supraviețuirea remarcabilă a lui Oleksandr și a altora ca el a câștigat Ucrainei timp, în timp ce nu se întrevede încă nicio cale spre o pace apropiată.
„Ruleta rusească”
Când a început războiul, Oleksandr era deja de patru ani în Forțele armate ale Ucrainei și l-a prins lângă Vodiane, Mariupol, unde forțele separatiste pro-ruse duceau un război de tranșee de aproape 10 ani. Nu a fost convins că Rusia va invada așa cum preconizau serviciile secrete occidentale.
„Ne-am subestimat forța – ca și cum cineva ne-ar fi pus în mod deliberat bețe în roate. Dar băieții noștri erau pregătiți. Erau unii dintre cei mai puternici oameni pe care i-am cunoscut vreodată”, a spus el.
Asediul de aproape trei luni al oțelăriei Azovstal, unde 2 600 de soldați și civili au îndurat un baraj rusesc constant, a devenit un simbol al rezistenței ucrainene. Dar pentru soldați a început o altă luptă pentru supraviețuire. La 17 mai, trupele ucrainene au început să se predea. Oleksandr povestește că 45 dintre camarazii săi au fost luați prizonieri și alți 400 de soldați au murit acolo.
Citește toată istoria AICI