Investigație realizată de https://dossier.center/

În vara anului 2020, sistemul german de plăți Wirecard s-a pomenit în centrul unui mare scandal după ce compania a intrat în faliment. S-a dovedit că din conturile firmei lipseau aproximativ două miliarde de euro. Principalul suspect a devenit Jan Marsalek, un cetățean austriac în vârstă de 40 de ani care deținea funcția de director operațional al Wirecard și care la scurt timp a dispărut. După cum a stabilit Centrul Dossier și Süddeutsche Zeitung, unul dintre cei mai căutați infractori din lume a fost asociat cu PMC din Orientul Mijlociu și Africa, precum și cu serviciile secrete din mai multe țări, inclusiv din Rusia. Potrivit Dossier, GRU l-ar fi putut recruta pe Jan Marsalek în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Noile detalii sugerează că, în tot acest timp, el a oferit servicii financiare spionilor ruși și le-a raportat despre contactele cu servicii secrete și politicieni occidentali.

Informații

Wirecard este o companie financiară neobișnuită. A lucrat cu clienți și tranzacții care erau considerate prea riscante pentru alte sisteme de operare. Acest lucru i-a atras pe afaceriși de pe internet, dar și pe reprezentanții „economiei tenebre”, implicați în spălarea banilor și retragerea fondurilor în străinătate. Cu toate acestea, serviciile companiei au fost utile și pe cealaltă parte a baricadelor. Potrivit surselor  Dossier, mai multe servicii speciale occidentale au utilizat transferurile prin intermediul Wirecard. Lipsa unor controale amănunțite asupra tranzacțiilor le-a permis să plătească rapid și ușor agenții și angajații lor din străinătate, inclusiv în Africa și Orientul Mijlociu. Toate acestea au sporit atractivitatea Wirecard pentru serviciile speciale rusești.

Potrivit unor surse Dossier, viitorul director operațional al Wirecard Jan Marsalek s-a întâlnit cu ofițeri ruși de rang înalt din SVR și GRU la sfârșitul anilor nouăzeci prin intermediul Organizației de prietenie austro-rusă. La acea vreme, serviciile speciale rusești recrutau activ austrieci promițători, iar tânărul și aventurosul Marsalek părea a fi un bun candidat pentru „prietenie” cu ofițerii de informații.

Andrei Ciuprîghin. Sursa: facebook

În 2000, Marsalek a început să lucreze pentru puțin cunoscutul pe atunci Wirecard și după ceva timp l-a întâlnit pe rusul Andrei Ciuprîghin. Conform biografiei sale oficiale, Ciuprîghin este arabist, traducător militar și lector superior la Școala de Studii Orientale HSE, însă mass-media îl numește colonel al GRU. Potrivit sursei Dossier, Andrei Ciuprîghin a devenit principalul contact al lui Marsalek, care se lăuda adesea partenerilor săi cu legăturile pe care le avea cu serviciile secrete. Spre exemplu, în 2018, potrivit Financial Times, el a încercat să-și impresioneze partenerii arătându-le documente secrete care conțineau, în special, formula pentru Novichok, o otravă folosită pentru asasinarea colonelului GRU Serghei Skripal.

Potrivit datelor Bellingcat, The Insider și Der Spiegel, în 2010, după ce au fost numiți director operațional al Wirecard, Marsalek a început să zboare cu regularitate în Rusia, iar călătoriile sale au durat de obicei mai puțin de o zi, adică nu erau turistice. Jurnaliștii sugerează că în acest fel, Marsalek ar fi ajutat serviciile speciale să transporte cantități mari de bani în numerar – inclusiv pentru spălarea banilor, dar și pentru finanțarea politicienilor occidentali. În același timp, scopul vizitelor putea fi altul: Marsalek raporta serviciilor speciale rusești despre întâlnirile și contactele sale din străinătate.

Cunoscuții unui manager de top Wirecard putea, într-adevăr, să prezinte un interes deosebit pentru ofițerii de informații ruși. Cum a stabiliot Centrul Dossier, Marsalek a comunicat cu regularitate cu ofițeri de informații de rang înalt din diferite țări, precum și cu politicieni și oficiali occidentali. În 2016, a închiriat o vilă luxoasă cu patru etaje în centrul orașului München, la Prinzregentenstrasse 61. Cândva acolo a locuit celebrul fizician Wilhelm Roentgen, care a descoperit razele X, iar apoi nepotul regelui Ludwig I, prințul Alphonse de Bavaria, al cărui nume îl poartă clădirea până în prezent. Vila este remarcabilă nu numai pentru istoria sa, ci și pentru locație: chiar vizavi este clădirea Consulatului General al Rusiei. Chiria a aproape două mii de metri pătrați l-a costat pe Marsalek 680 de mii de euro pe an. La cererea sa, în clădire a fost instalat un sistem modern de securitate cu camere de supraveghere și a fost proiectată o încăpere specială de ședințe cu protecție împotriva interceptărilor.

Vila de pe Prinzregentenstrasse 61. Sursa: Wikipedia

Urma libiană

Potrivit unor surse apropiate top-managerului Wirecard, înainte de evadarea lui Marsalek, viața în vila bavareză era în plină desfășurare: de mai multe ori pe săptămână aveau loc întâlniri de afaceri, la care participau oaspeți de rang înalt din întreaga lume. Un exemplu este fostul șef al Serviciului de Informații Externe pentru Tranziție al Guvernului libian Rami al-Obeidi, care a deținut această funcție după căderea lui Muammar Gaddafi în 2011. Potrivit Financial Times, al-Obeidi era acționar la Wirecard.

Ofițerul de informații libian l-a cunoscut pe Jan Marsalek aproximativ în anul 2017 și în curând a început să îi ofere mai multe servicii foarte delicate. Când Marsalek a aflat că Financial Times pregătea o investigație despre Wirecard, anume al-Obeidi i-a venit în ajutor. Fostul șef al serviciilor de informații libiene a organizat filarea jurnaliștilor, angajând o companie de securitate londoneză condusă de un fost agent MI5 și, în iulie 2019, a transmis mass-mediei germane înregistrări audio care ar demonstra o colaborare a publicație cu vânzătorii de informații. Drept urmare, Financial Times a fost nevoit să inițieze o investigație internă și să amâne publicarea articolului despre Wirecard pentru trei luni. În timpul verificărilor, compania a atras 1,4 miliarde de euro – acești bani au fost iremediabil pierduți de către investitori. Un audit independent a confirmat neconcordanța acuzațiilor împotriva Financial Times. În decembrie 2019, ziarul a publicat investigația, iar al-Obeidi le-a trimis reporterilor 500 de trandafiri roșii și un certificat spa de 500 de lire sterline.

Fostul șef al serviciilor de informații libiene a participat, de asemenea, la alte scheme financiare dubioase ale lui Marsalek și ale prietenilor săi. Spre exemplu, un alt vizitator frecvent al vilei de pe Prinzregentenstrasse a fost slovacul Aleksandar Vuchak, al cărui nume este găsit în mod repetat în materialele anchetei Wirecard, deși nu a fost niciodată angajatul companiei.

Potrivit Handelsblatt, Vuchak și Marsalek sunt prieteni în ultimii 20 de ani: de mulți ani, Vuchak a investit resurse mari în aventurile prietenului său. La rândul său, Marsalek era investitor în fondul IMS Capital al lui Alexander Vuchak și, se pare, că a fost un investitor cheie deoarece după ce Marsalek a dat bir cu fugiții, fluxul de bani s-a oprit. Din istoricul operațiunilor bancare ale lui Vuchak, se poate observa că la o lună după dispariția Marsalek, pe 3 septembrie 2020, Vuchak a retras două milioane de euro din fond în contul său personal – plata a fost însoțită de nota „în conformitate cu acordul”.

Citiți toată investigația aici:  https://dossier.center/marsalek/