De Dan Alexe
Cum o rezumă simplu Libération, acum, la începutul unei săptămâni în care două importante forumuri internaționale (G7 și NATO) se reunesc pentru discuții diplomatice decisive, «Rusia lovește tare pentru a se face auzită», scrie Radio Europa Liberă.
Este vorba de bombardarea, duminică, a unor cartiere din Kiev (primele bombardamente în capitală de o lună încoace), în vreme ce se deschidea summitul grupului G7 din Bavaria.
Le Monde estimează că Emmanuel Macron este slăbit acum la nivel european, după ce a pierdut majoritatea parlamentară la ultimele alegeri, deși tot Le Monde recunoaște că la nivel european, un guvern de coaliție este o banalitate. Doar în cinci țări de pe continentul european funcționează un guvern majoritar. În toate celelalte țări, guvernele funcționează pe baza compromisului politic.
Guvern care nu va putea fi anunțat înainte de 1 iulie, deoarece, după summitul european de la Bruxelles și cel în curs al grupului G7 din Bavaria, Macron mai participă săptămâna aceasta la summitul NATO de la Madrid, 29-30 iunie.
Tot Le Monde publică un interviu cu cercetătorul Peter Pomerantsev, care spune pe șleau: «Rusia se comportă ca un copil dement cu jucării nucleare»
Spune el: «Rusia vorbește cu Ucraina, ca un bătrân cu un frate mai mic. Capitala, Kiev, este zeificată ca „mama orașelor rusești”, apoi retrogradată la rangul de prostituată vândută Occidentului sau victimă a violurilor „inevitabile” [de către Rusia]. Avem aici un limbaj infuzat cu referințe familiale – dar venind dintr-o familie foarte nefericită, săracă și marginală! Putem merge mai departe studiind expresii care nu se referă la interesele naționale raționale ale Rusiei, ci exprimă acumularea de frustrări și umilințe. Teritoriul pe care îl merită Rusia se schimbă tot timpul: într-o zi este o Ucraina neutră; a doua zi, este tot spațiul unde se vorbește limba rusă. Este o dorință fluctuantă, care nu poate fi stinsă niciodată. Rusia este ca un copil care își înțelege greșit propriile limite.»
Am mai vorbit aici despre vocabularul mafiot și scatologic folosit de Putin. Peter Pomerantsev spune la rândul său:
«Referințele lui Putin sunt mai presus de toate scatologice. În 1999, promisese deja că va „ucide teroriştii [ceceni] în toaletă”. Istoricul rus al culturii Mihail Bakhtin [1895-1975] a scris pe larg despre „limbajul carnavalului”, care este cel al mădularelor, al scârnei și al fecalelor. Sigur, avem acolo parțial o strategie populistă clasică, menită să indice că cineva aparține poporului. Donald Trump și [președintele brazilian] Jair Bolsonaro folosesc și ei un limbaj similar. În Rusia, însă, mai mult decât sexul, avem o obsesie cu defecarea. Este o chestiune de control asupra corpului. Se observă și în folosirea permanentă a verbului срать („a defeca”, vulgar). Ambasadorul Rusiei în Suedia a folosit-o când s-a referit la sancțiunile occidentale. E ceva foarte ciudat în aceste recidive.»
O nouă eră a sărăciei
În acest timp, pare a fi început o nouă eră a sărăciei, iar săptămânalul duminical britanic The Observer (cel mai vechi din lume, apărând fără întrerupere din 1791) publică o serie de revelații despre starea catastrofală a căminelor pentru copii din Anglia, dar și cum criza din sistemul de sănătate britanic (NHS) a fost declanșată de proasta politică bugetară a guvernului, iar nu de Covid.
Același Observer mai oferă o anchetă din care reiese numărul mare de decese printre migranții aflați în grija guvernului, decese datorate fie nepăsării sau cruzimii funcționarilor, fie sinuciderilor din pricina condițiilor cazării migranților.
Citește articolul integral AICI